Amprentele emoționale ale nașterii

de Raluca Rotaru | Distribuie acest articol:

Situaţia ideală pentru ca un bebeluş să se nască este ca ambii părinţi să fie conştienţi, să aibă o relaţie plină de iubire, să decidă să primească în viaţa lor această fiinţă fără să se aştepte să le aparţină, simţindu-se amândoi doar nişte canale prin intermediul cărora copilul vine să îşi îndeplinească misiunea. Odată conceput, ar trebui ca ambii părinţi să trăiască într-un mediu de pace şi armonie, în contact cu natura, cu o alimentaţie sănătoasă şi într-o continuă comunicare cu bebeluşul.

Ce este o naştere normală?

Naşterea normală are loc într-o deplină libertate de mişcare pentru mamă, în poziţia aleasă liber de ea, însoţită de persoanele dorite de ea, fără nicio intervenţie şi sărbătorind experienţa sa sexuală ce se încheie cu naşterea fiului său. Dar majoritatea ne-am născut în prezenţa altor persoane, cum sunt medicii, asistentele, moaşele, cei din familie, fără să se ţină cont de faptul că naşterea unui fiu sau a unei fiice reprezintă, pentru părinţi, încheierea unui ciclu sexual ce a început cu nouă luni înainte. Aproape toţi ne-am născut într-o situaţie fără respect la intimitate. Cordonul umbilical ar trebui tăiat după ce nu mai pulsează, iar bebeluşul ar trebui să rămână cu mama lui încă din momentul naşterii. Nu ar trebui să existe lumini puternice în sala de naştere, nici aer condiţionat, nici conversaţii supărătoare.

Am fost crescuţi într-o societate de luptători, unde ceea ce este uşor nu se valorează; în plus, auzim adesea că mamele îşi iubesc copiii atât de mult pentru toată suferința prin care au trecut ca să îi aibă. Tocmai de aceea, mulţi dintre noi avem gânduri puternic înrădăcinate cum că nu suntem importanţi, nici valoroşi.

Tipuri de naștere

Naşterea cu forceps sau vacuum

In utilizarea forcepsului sau a vacuumului, bebelușul trăiește o intervenție dureroasă din partea unei a treia persoane, într-o situație de pericol pentru supraviețuirea sa. Când un bebeluş se naşte în acest mod, îl trage de cap, iar muşchii gâtului şi ai umerilor se întind la maxim. Memoria primului contact o înregistrează ca si un contact material si dureros, cu nuanță de  invazie, violenta, răceală, atac, frică si pierdere a controlului.

Când e adult şi trece prin situaţii de tensiune, va simţi adesea dureri de cap, de ceafă şi de umeri. Aceste părţi ale corpului vor fi, probabil, sursa problemelor sale fizice. În general, copiii născuţi cu forceps sau vacuum, ajunşi la maturitate, obişnuiesc să respingă manifestările de afecţiune de ordin tactil, de genul mângâieri sau îmbrăţişări. Din cauza problemelor ce le-au întâmpinat la naştere, pot gândi că a primi ajutor le face rău, având în vedere că primul ajutor primit a fost forcepsul sau vacuumul. Se pot transforma în mari persoane autosuficiente, ce preferă să facă singure totul, având impresia că ceilalţi nu îşi fac bine treaba. Din prisma gândului că ajutorul le face rău, vor atrage în viaţa lor persoane neadecvate care, de altfel, nu îi vor ajuta aşa cum şi-au dorit. În general, nu suportă locurile foarte aglomerate, cum sunt marile depozite, stadioanele, aeroporturile, staţiile de metrou…aceste spaţii le pot activă senzaţia de ameţeală, simţind cum capul li se separă de corp deoarece la naștere, ieşirea finală a capului are loc, de obicei, într-un moment de tensiune, efort şi frică. Le va fi greu să îşi trăiască succesul dacă acesta va fi însoţit de situaţii cu multă energie, cum sunt aplauzele, recunoaşterea publică. În aceste situaţii, simt un impuls puternic de a ieşi fugind. Zilele de dinaintea unei călătorii prezintă, de obicei, diferite inconveniente, ca şi cum ceva le-ar împiedică plecarea. Aceste evenimente din viaţa de adult nu reprezintă altceva decât repetarea scenelor de dinaintea naşterii şi din timpul naşterii.

Nasterea cu cordon ombilical in jurul gâtului

La fel ca în cazul anterior, gâtul este cel mai vulnerabil punct al său. Aceste persoane se transformă, de obicei, în mari luptătoare de-a lungul vieţii, deoarece mereu sunt implicate în situaţii în care simt că se sufocă. Au nevoie să simtă că experienţele le lasă fără aer pentru a ieşi triumfătoare, acest lucru transformându-se aproape într-o dependenţă. In situatii de criză, se descurca foarte bine, simt ca sunt vii, chiar dacă presupune un mare stres pentru ei. Creează încurcături enorme în vieţile sale. Unul din obiectivele sale este să trăiască din prisma uşurinţei, dar şi să înveţe să nu se implice în situaţii dificile.

Atitudinea cea mai responsabilă pentru ei este să renunţe la lucruri, situaţii, persoane atunci când văd că se complică, nu să continue să lupte, mergând astfel pe drumul uşor. Această atitudine îi va conduce la un adevărat succes, chiar dacă, bineînţeles, le va părea imposibil să fie aşa, deoarece sunt dependenţi de luptă, de conflicte, de probleme şi într-un fel sau altul, simt că dacă renunţă la această atitudine, vor muri. Sunt foarte susceptibili la senzația de “asfixiere” și li se activează cu ușurință inclusiv în situații de asfixiere simbolică, cum ar fi o relație de cuplu foarte intimă sau obiecte de îmbrăcăminte “pe gât”: cămăşi foarte închise, strâmte la gât sau cravate. Nu suportă să poarte nimic nici în jurul gâtului: coliere sau eşarfe.  Nimic care să le strângă gâtul.

De când îl știu, Vali este fascinat de serviciul său. Este inginer. L-am întrebat ce anume îi place la serviciul său și îmi răspunde: Faptul ca apar tot felul de probleme. Zic: Oamenii fug, în general, de probleme. Ție de ce îți plac? Pentru ca pot găsi soluții! Pentru firma sa, Vali este angajatul perfect, cel care este foarte rezistent la stres, care face față unei presiuni foarte mari. Doar că uneori, acest mod de a funcționa îl aduce și în familie, și în viața lui de zi cu zi. Vali s-a născut cu cordonul ombilical în jurul gâtului; tocmai de aceea are nevoie de astfel de situații, cu probleme, pentru a simți că trăiește. 

Naştere cu anestezie

Cum copilul este mult mai mic decât mama sa, primeşte, proporţional, o doză mult mai mare de anestezie. Acelaşi lucru se întâmplă cu orice fel de analgezic utilizat în timpul naşterii. Aceşti bebeluşi se nasc, de obicei, apatici, adormiţi, deprimaţi.

Aceste persoane experimentează începuturi dificile în faţa oricărui proiect de viaţă; în general, se află într-o stare de aţipire, de moţăială emoţională, mentală şi fizică şi au nevoie de timp pentru a ieşi din această stare, o stare similară cu moartea. Când o persoană este anesteziată, este inconştienţă, nu este prezentă aici şi acum în totalitate. Poate că este prezent cu corpul, dar nu la fel se poate spune despre conștiinţa sa şi nici despre emoţiile sale. Energia rămâne depozitată în minte, iar contactul cu inima este limitat.

Persoanele născute sub anestezie trăiesc fără să îşi dea seama de situaţiile prin care trec. Cu timpul le rămâne o amintire vagă, ca şi cum au visat în loc să fi trăit acel eveniment, rămâne ca o amintire îndepărtată. Au adesea o furie inconştientă şi probleme cu autoritatea pentru că s-au simţit abuzate pe parcursul naşterii.

Anestezia i-a făcut să creadă că aveau nevoie să trăiască anesteziaţi, ceea ce se poate asocia cu dependenţa de droguri în etapa adolescentă sau adultă.

Aceste persoane le-ar prinde bine să îşi ia viaţa în propriile mâini şi să lase deoparte rolul de victimă.

Naşterea cu petidină sau meperidină

Acest drog produce femeii o stare de relaxare şi somnolenţă la naştere. Persoanele născute sub influenţa acestor anestezice suferă de sindromul “dezmembrării”, adică în anumite momente al vieţii lor, în timp ce se plimbă, mănâncă, lucrează…le vine o senzaţie de frig ce pleacă de la cap şi continuă pe spate, ca şi cum ar leşina, s-ar dezmembra. Acest lucru li se întâmplă când sunt în afara casei. La fel ca şi persoanele născute sub anestezie, obişnuiesc să dezvolte în etapa adultă o tendinţă spre dependenţă, fie alcool, ţigări, serviciu, sex, droguri. De asemenea, obișnuiesc să simtă furie faţă de figurile de autoritate, care nu le-au permis să îşi termine lucrul, respectiv nașterea.

Nasterea in prezentație pelviană sau transversală

aceste persoane obisnuiesc sa aiba senzatia ca fac lucrurile gresit, cu un sentiment constant de vina. Asta este asociat cu frica de a gresi, ceea ce nu le permite sa comunice bine si sa ia decizii cu usurinta.  Au înregistrat la nivel subconştient gândul că fac totul pe dos şi bineînţeles că aşa li se şi întâmplă. Chiar dacă pare amuzant, adevărul e că ei nu au aceeaşi părere. A fi diferit de ceilalţi le produce o mare senzaţie de impotenţă, ceea ce îi face să depună un mare efort pentru a fi ca ceilalţi. Câteodată, din cauza acestui patron de comportament, dezvoltă o atitudine foarte competitivă, de mare rivalitate, nu pentru propria satisfacţie, ci pentru a fi egali cu ceilalţi.

Naşterea în prezentaţie pelviană defineşte o poziție anormală a fătului în uter, e poziţionat cu şezutul înainte sau cu picioruşele înainte.

Atât cei născuţi cu şezutul înainte cât şi cei născuţi cu picioruşele înainte au o atitudine similară cu cei născuţi cu forceps în ceea ce priveşte locurile cu multă energie…depozite mari, concerte, deoarece ieşirea finală a capului are loc, de obicei, într-un moment de tensiune, efort şi frică.

Cei care au avut parte de o naştere greoaie, cu şezutul înainte şi asfixiere în momentul ieşirii capului, dezvoltă, în plus, comportamente similare cu cei născuţi cu cordonul ombilical în jurul gâtului. Cei născuţi cu picioruşele înainte pot avea foarte multă frică de a avansa în viaţă atunci când naşterea a fost traumatică pentru ei. Totodată, sunt persoane care au dubii legate de direcția in viață, în sensul ca nu știu încotro să o apuce. În general, cei care s-au născut în poziţii neadecvate obişnuiesc să aibă şi sentimentul de a nu-şi găsi locul, de a fi neadecvati.

Naşteri reţinute

Au loc atunci când bebeluşul e pe cale să iasă, dar i se cere mamei să se abţină, să oprească naşterea pentru că medicul care se ocupă de naşterea ei încă nu a sosit. E de ajuns acest timp scurt pentru ca în etapa adultă să îşi pună diferite piedici în a atinge succesul dorit. Reţinerile, piedicile se manifestă foarte clar, cu precizie la începutul şi la sfârşitul proiectelor de viaţă. Pot prezenta, de asemenea, credința că doar criteriul celorlalți e valid, că trebuie să aștepte ca ceilalți sa le spună ceea ce trebuie să facă, repetând la infinit scena de dinaintea nașterii.

Naşteri gemelare

Primul născut este liderul pe care cel de-al doilea va tinde să îl urmeze. Cel mai mic va depinde de cel mare ca să îi deschide diferite porţi. Tot cel mare va fi ca un profesor, un exemplu în viaţa amândurora. Chiar dacă odată ajunși la vârsta adultă vor trăi la o anumită distanţă unul faţă de celălalt, își pot proiecta geamănul în ceilalţi, comportându-se cu ei în acelaşi fel în care se comportau cu geamănul. Ambii obişnuiesc să aibă senzaţia că sunt fiinţe incomplete, doar jumătăţi, ca şi când completarea ar depinde de a fi în continuare cu geamănul. Stabilesc cu frecvenţă relaţii afectivo-sexuale triunghiulare.

David este geamănul unei fete care a murit la naştere. Sentimentul său de vină a fost atât de mare încât, de-a lungul a multor ani, a trăit cu două femei: una, adevărata sa pereche, iar cealaltă, o proiecţie a surorii sale moarte. Dependenţa sa de vinovăţie nu i-a permis să îi dea drumul surorii sale pentru a pleca cu alta, aşa că a decis să o aducă în relaţie.

 

Îți recomand și articolul precedent despre amprentele lăsate de naşterea prin cezariană!

 

Doctorul Thomas Verny subliniază faptul că naşterea reprezintă un eveniment de transformare psihologică ce ne ghidează, inconştient, viitoarea noastră viaţă. Felul în care intrăm în această lume joacă un rol fundamental în modul în care trăim în ea. Puteți găsi pe canalul de Youtube Privește-ți viața diferit doua video legate de influența vieții prenatale.

Concluzii: Dacă persoanele ce participă la venirea pe lume a unui bebeluş și-ar însănătoși propria lor naștere, actul nașterii s-ar transforma într-un act iniţiatic, unde dragostea înlocuiește  frica şi controlul.

Toate naşterile noastre au fost cele adecvate. Toate acele situaţii, chiar dacă par dificile, sunt cele adecvate pentru a ne ajuta să evoluăm.

Fie ca te-ai născut prin cezariană, cu forceps, cu anestezie sau cu cordonul ombilical în jurul gâtului, prin intermediul Terapiei Memoriilor Prenatale, îți poți restructura propria naștere, eliberându-te de limitele acesteia, descoperind  totodată resursele si darul acestei experiențe.

Contacteaza-mă pentru a începe această călătorie împreună!

Pe aceeași temă:

Despre Raluca Rotaru

Raluca Rotaru

Raluca Rotaru

Bunã, sunt aici pentru a te ajuta sã intri în coerenta emotionalã de care ai nevoie, reconectându-te astfel cu adevãrata ta esentã: iubirea! Cred cu tãrie cã a fi coerent emotional reprezintã poarta ta cãtre fericire, asa cã permite-ti sã te cunosti, sã-ti întelegi emotiile, sã le accepti, iar mie permite-mi sa-ti fiu alãturi in aceastã cãlãtorie!

~Memorii Prenatale~ BioNeuroEmoție~Studiul Arborelui Genealogic~Consiliere Dezvoltare Personalã~Programare Neurolingvistică
Raluca Rotaru

Latest posts by Raluca Rotaru (see all)

17.08.2017 at 12:00 | Distribuie acest articol:

Vezi comentariile
Citește și

error: Continut protejat - Copyright ralucarotaru.ro