Eu nu vreau să ies. Nașterea traumatică a unei fetițe

de Raluca Rotaru | Distribuie acest articol:

Nașterea este considerată momentul cel mai important din viața unei persoane. Primul act de identitate este certificatul de naștere si apoi, toate celalalte acte de identitate se realizează plecând de la acesta. În multe culturi, nașterea se consideră momentul de început al unei vieți.

Deși terapia Memoriilor Prenatale consideră că viața unei persoane începe cu mult înainte de acest moment, cel al nașterii, vom vorbi astăzi despre naștere din punct de vedere terapeutic.

Cum influențează viața unor persoane amprentele nașterii? Ce înseamnă pentru bebeluș toate aceste protocoale medicale?

Am avut privilegiul de a însoți diferite persoane care au retrăit nașterea lor de-a lungul sesiunilor de terapie și pot spune că, în general, nașterea reprezintă un moment foarte încărcat emoțional și uneori, de-a dreptul traumatic.

Vă voi povesti cazul unei tinere ce și-a retrăit nașterea traumatică.

Diana este o tânără de 30 de ani și toată viața sa s-a simțit respinsă și abandonată de persoanele din viața sa: părinți, sora mai mare, colegi de muncă, prieteni, parteneri.

A ajuns la terapie spunându-mi că era foarte obosită de aceleași patternuri care se repetă în viața ei și că era gata pentru o schimbare. Am început cu protocolul Memoriilor Prenatale, trecând prin etapa preconcepției, pentru a afla care este misiunea ei de viață, continuând cu concepția, pentru a simți aceste amprente ale primei sale celule, trecând apoi prin diferite etape ale vieții sale intrauterine, pentru a descoperi cum apare acest prim sistema de credințe si programe limitative, ajungând, încetul cu încetul, la naștere.

Prin intermediul unei regresii am ajuns la momentul nașterii, în care exista o mare rezistență

Ce se întâmplă? o întreb si îmi răspunde că pur si simplu nu își dorește să iasă pentru că cealaltă țipă: Mai repede, grăbește-te, împinge, împinge!!

O intreb cine este cealaltă?

Nu știu, una care îi spune mamei mele să mă împingă mai repede. Eu nu vreau să ies mai repede, am nevoie de timp. Si nu înteleg de ce țipă atâta la noi!

Cand a reusit să iasă, mi-a descris-o pe persoana ce țipa la ea ca fiind îmbrăcată în alb. Îi sugerez să continue, povestiindu-mi prin ce trece acolo, în sala de nașteri.

Mama o întreabă pe doamna asta dacă sunt baiat, însă doamna îi răspunde că nu, că sunt fată. Simt că mama mea este dezamăgită…Vroia un băiat. O aud spunând: Poate data viitoare…

Și tu cum te simți știind că ți-ai dezamăgit mama?

Mă simt respinsă și vinovată pentru că nu sunt ceea ce ea își dorea, un băiat.

Și ce legătura are asta cu viața ta adultă?

…..Se întâmplă același lucru, mă simt respinsă și apoi vinovată pentru că nu sunt așa cum vor ceilalți, așa cum ceilalți își doresc să fiu.

Întoarce-te la acel moment, exact de după naștere și spune-mi ce se întâmplă cu tine aici? Ce senzații experimentezi?

Nu știu, îmi este foarte frică…doamna asta îmbrăcată în alb mă duce în alt loc, mă separă de mama mea…Aii, nu pot respira, simt că mă sufoc, unde mă duce? De ce mă desparte de mama mea?

Respiră profund de câteva ori și spune-mi ce simți acum?

Mă simt abandonată, simt că întregul meu suflet suferă din cauza acestei separări. Vreau să fiu cu mama mea! Dacă nu o voi mai vedea niciodată? Unde voi ajunge?

Respiră adânc și ajungi exact în momentul de după această scenă, pentru a vedea unde te duce.

Sunt într-o cameră unde mă măsoară…și mă cântărește. Ce îngrozitor! Mi-e atât de frig!

Continuă….

Și apoi mă duce într-o sală și mă pune într-un pătuț, împreună cu alți bebeluși care plâng…nu vreau să fiu aici, cu ei, vreau să fiu lângă mama mea.

Diana, dă-ți seama cum îți influențează acest moment viața ta actuală?

Sentimentul ăsta de abandon atât de puternic…l-am simțit dintotdeauna prezent în viața mea. Nu pot să cred!

Acesta este un mic fragment din ceea ce a fost sesiunea de terapie legată de naștere. Există mult mai multe amprente care se impregnează în acest moment al vieții, însă ideea principală este că fiecare din aceste protocoale ale unei nașteri medicalizate are o consecință în viața adultă a bebelușului. Tot ceea ce pare normal pentru echipa medicală, este diferit pentru bebeluș și poate aceste tipuri de experiențe, de testimoniale vor contribui la schimbarea conceptului de  “normalitate” în sala de nașteri.

Tu ce știi despre nașterea ta? Ce amprente ale nașterii repeți zi de zi? Prin intermediul terapiei Memoriilor Prenatale ai acum posibilitatea de a descoperi, restructura si de a elibera toate aceste amprente, alegând un nou drum pentru tine.

 Articolul îl puteți găsi și în limba spaniolă publicat pe site-ul Asociației Europene a Memoriilor Prenatale. 

 Dacă ți-a plăcut articolul sau dacă pur și simplu ți-a adus informații utile, fii generos și împărtășește-l și cu ceilalți!

 

Pe aceeași temă:

Despre Raluca Rotaru

Raluca Rotaru

Raluca Rotaru

Bunã, sunt aici pentru a te ajuta sã intri în coerenta emotionalã de care ai nevoie, reconectându-te astfel cu adevãrata ta esentã: iubirea! Cred cu tãrie cã a fi coerent emotional reprezintã poarta ta cãtre fericire, asa cã permite-ti sã te cunosti, sã-ti întelegi emotiile, sã le accepti, iar mie permite-mi sa-ti fiu alãturi in aceastã cãlãtorie!

~Memorii Prenatale~ BioNeuroEmoție~Studiul Arborelui Genealogic~Consiliere Dezvoltare Personalã~Programare Neurolingvistică
Raluca Rotaru

Latest posts by Raluca Rotaru (see all)

09.02.2018 at 9:23 | Distribuie acest articol:

Vezi comentariile
Citește și

error: Continut protejat - Copyright ralucarotaru.ro