Ritualuri de doliu pentru pierderile gestaționale timpurii

Ritualul face ca ideea de moarte să fie acceptată mai ușor, persoana în cauză putând astfel să înceapă procesului de doliu. Pe lângă acceptarea morții, ritualul oferă posibilitatea ca durerea să fie exprimată în mod public.

Dicționarul explicativ român ne oferă următoarea definiție privind cuvântul ritual: un ceremonial desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții. Cum în societatea noastră domină cultura cristiană, ritualurile practicate pentru aceste evenimente sunt de origine creștină.

Un astfel de ritual are rolul de a te face să simți că aparții unei comunități; printr-un astfel de ritual îți este recunoscută durerea. Putem compara un ritual cu rolul unei enzime în procesul digestiv: ajută să metabolizeze și să proceseze schimbările apărute în urma morții bebelușului tău, exact ca enzimele în procesul de digestie.

Importanța participării la ritualuri a fost studiată și la nivel neurobiologic. Psihiatrul Eugene d’Aquili a studiat influența neurobiologică a participării la ritualuri, având drept bază diverse studii privind comportamentul ritualizat al animalelor și neurobiologia cerebrală. El formulează ipoteza conform căreia repetițiile, simbolurile, muzica, mirosurile din timpul unui ritual produc descărcări limbice pozitive ce permit persoanei afectate să fie mai deschisă față de persoanele din jurul ei. Ritualurile determină ca cele două emisfere cerebrale să înceapă să facă schimb de informații, ceea ce facilitează reprocesarea senzațiilor, emoțiilor, imaginilor, mirosurilor, datelor, cuvintelor….asociate cu acea zi fatidică. Astfel, trauma suferită începe, încetul cu încetul, să se diminueze.

În cazul doliului gestațional, utilitatea ritualurilor este ca despărțirea de bebeluș să fie mai ușor de acceptat. Astfel, i se acordă acelui copil o identitate și un loc în familie și în societate. Totodată, acea femeie și acel bărbat profund marcați de pierderea propriului copil primesc, la nivel de societate, o nouă identitate: aceea de părinți.

Unul din aceste ritualuri este slujba de înmormântare, în cazul în care se pot obține rămășițele trupești ale bebelușului. Preotul Radu Brânză din Iasi explică faptul că „ În momentul în care femeia rămâne însărcinată, ceea ce are în pântec nu este un PRODUS, acolo este vorba de o persoană umană aflată într-un anumit stagiu de dezvoltare. Pentru noi (Biserica – n.r.), atâta timp cât este în pântec, este vorba de o persoană. A-l considera mai puţin om la şase luni comparativ cu nouă luni, este la fel cum am considera mai puţin om unul de un an care nu poate să meargă cu unul de şase ani, care poate. Ceea ce este nedrept“.

O astfel de slujbă de înmormântare are un adevărat rol terapeutic pentru sufletul mamei îndurerate.

Din păcate, legea medicală consideră o pierdere gestationala de până la 24 de săptămani avorton și trebuie incinerat, neputând fi înmânat familiei.

Și totuși, ce ritualuri pot fi puse în practică atunci când pierderea este atât de prematură încât rămășițele bebelușului nu pot fi înmânate familiei? Vă spuneam într-o postare anterioară de un proiect cu rol foarte terapeutic pentru părinții îndurerați. Fotografa psiholog Norma Grau, fondatoarea proiectului Stilbirth, reușește să creeze albume de fotografii de familie cu obiecte ce reprezintă dovada existenței acestor bebelusi dispăruți prematur. Să nu uităm că ne folosim în permanență de simțuri pentru a clasifica informațiile; tocmai de aceea un obiect fizic care poate fi văzut, mirosit, mângaiat sau îmbrațișat are o importanță terapeutică atât de mare.

Un alt remediu terapeutic este să îți faci un tatuaj ce simbolizează pentru tine existența bebelușului în viața ta sau îți poți crea un colier, o brațară cu numele lui. Mai jos este poza unei prietene, ce își dorea din tot sufletul să fie mamă, dar a pierdut bebelușului după 10 săptămâni de sarcină. S-a decis, apoi, să își tatueze un fluture, bebelușul ei rămânând astfel impregnat pentru totdeauna în corpul ei.

Îi poți scrie o scrisoare prin care să îți iei adio de la el, mulțumindu-i pentru timpul pe care l-ați petrecut împreună, dându-i permisiunea să plece, exprimându-ți furia pentru că a decis să plece atât de repede, transmițându-i toată iubirea ce o simți pentru el…Verbalizarea sentimentelor contribuie la conștientizarea situației.

Apoi te poți folosi de elementele naturii pentru a încheia ritualul de rămas-bun:

• Aer-poți pune această scrisoare într-un balon umplut cu heliu sau poți lega scrisoarea de balon și îi dai drumul spre cer.
• Foc-poți arde scrisoarea la flacăra unei lumânări, lăsând-o apoi să se stingă în voie…
• Apă-poți pune scrisoarea într-o sticlă și o poți arunca în mare sau o poți arde, împrăștiind apoi cenușa în mare.
• Pământ-poți pune scrisoarea într-o cutie cu amintiri, împreună cu testul de sarcină, sau pozele de la ecografie, iar apoi poți îngropa acea cutie într-un loc special pentru tine. Poți plantă inclusiv un arbore în același loc unde a fost îngropată cutiuța.

Poți găsi aici o cutie cu amitiri decorată cu multă iubire pentru bebelușul plecat prea devreme din viața unei mămici.

În cazul geamănului dispărut, este important ca geamănul supraviețuitor să știe ca a avut un frate sau mai multi frați ce au conviețuit cu el la începutul acestui drum. Totodată, este important să i se dea copilului ocazia să se despartă de geamănul său prin intermediul unui ritual de adio.

Fiecare persoană trebuie să își cunoască adevărata identitate, să știe cine este și de unde provine, iar asta include și ceea ce am experimentat în viața intrauterină, venirea pe această lume (nașterea) și primii noștri ani de viață.

Aceste ritualuri marchează și favorizează finalizarea unei etape și începerea unui nou drum.

Remedii emoționale pentru tine, dragă mamă

Sunt diferite moduri prin care te poți reface emoțional după o pierdere gestationala, întregul proces având la bază punerea ta pe primul plan. Trebuie să acorzi o atenție deosebită corpului, sufletului și minții tale, pentru a putea accepta această pierdere.

În primul rând, permite-ți să îți plângi durerea, lacrimile vor șterge, încetul cu încetul, suferința ta.

Caută să fii înconjurată de persoane cu care simți că te poți exprima liber, cu care să te simți în siguranță vorbind despre acest subiect și care, la rândul lor, să acorde importanța cuvenită pierderii tale. Dacă nu ai asemenea persoane în viața ta, scrie toate aceste lucruri. Scrisul reprezintă terapie pentru suflet. Poți începe un jurnal în care să descrii stările prin care treci….iar când te vei simți pregătită să eliberezi această durere, dă-i foc, vizualizând cum toată durerea ta arde odată cu acele flăcări.

Este necesar, de asemenea, să eliberezi furia, tensiunea acumulată în urma acestei pierderi, așa că exprimarea agresivității este binevenită! Într-o cameră în care ești doar tu, poți țipa, poți lovi cu pumnii sau cu picioarele pernele sau salteaua de pat. Orice manifestare a agresivității care nu te pune într-o situație de pericol este benefică pentru descărcarea tensiunii.

Reconectarea cu natura reprezintă o adevărată terapie, așa că o plimbare prin parc sau prin pădure te va încărca cu energie. Caută locurile însorite, lasă soarele să te binedispuna! Dacă ai șansa să mergi la mare, mergi desculță pe plajă și lasă nisipul să îți maseze blând tălpile picioarelor.

Dacă simți nevoia, poți apela, de asemenea, la ajutorul specializat al unui psiholog, la o doula sau la un terapeut specializat în astfel de pierderi gestationale timpurii. Ei te pot ajuta să treci mai ușor peste această dramă.

În cadrul terapiei Memoriilor Prenatale, protocolul în ceea ce privește pierderea gestațională constă într-o ședință de vizualizare pe parcursul căreia ești condusă de terapeută într-o stare de relaxare. Finalitatea acestei relaxări este de a putea să iți iei la revedere de la acel suflet care a sălăjluit în tine, simțindu-te astfel mult mai eliberată. Este foarte important efectuarea unui proces de doliu adecvat deoarece tratarea acestei pierderi cu superficialitate are urmări pe termen lung. Această durere neexprimată, nestrigată se poate manifesta în corp sub forma unei boli, iar la nivel emoțional,poate lua forma unei depresii.

Totodată, dacă încă îți mai dorești copii dupa această pierdere, fii constientă de faptul că acel copil are nevoie să vină într-un mediu echilibrat, iubitor, cu niște părinți sănătoși atât fizic cât și emoțional. În majoritatea cazurilor, dupa o astfel de pierdere, tendința este îți dorești să fii cât mai repede însărcinată, fără să ții cont de faptul că, de fapt, copilul care vine nu va face altceva decât să îți acopere golul imens ce l-a lăsat copilul pierdut. Iar asta, la nivel inconstient, se întipărește sub forma credinței: Nu sunt dorit pentru ceea ce sunt, ci pentru a ține locul fratelui meu. Așadar, proiectul de sens al viitorului tău copil îl decizi chiar acum!

Acestea sunt doar câteva recomendari, însă doar coborând înăuntrul tău, vei afla de ce anume ai nevoie.

Permite-ți să trăiești, alege din nou viața!