Povestea mea

Bine ai venit pe pagina mea, în acest spațiu atât de drag mie. Sper că vei găsi aici multe informații și resurse ce te vor îndemna să-ți privești diferit viața, să te înțelegi mai profund și să te inspire să faci pași către versiunea ta autentică.

Totodată, aș dori să mă cunoști mai bine.

Eu sunt Raluca Rotaru și incursiunea mea în lumea terapiei a început în urmă cu 11 ani, mai precis în anul 2013. Locuiam în Spania într-una din cele mai frumoase zone ale țării, Costă Daurada, aveam o carieră profesională dezvoltată în turism și limbi străine și eram foarte apreciată pentru realizările și profesionalismul meu. Doar că încetul cu încetul mi-am dat seama că îmi pierdusem entuziasmul și interesul pentru ceea ce făceam, sau mai bine-zis, MĂ PIERDUSEM PE MINE. Simțeam că profesia mea nu mă mai reprezenta și nu-mi mai aducea bucurie și motivație.

În plus, la nivel personal trăiam într-o mare incoerență, făcând adeseori concesii față de ceilalți, căutând să-i ajut pe ei în problemele cu care se confruntau, ajungând astfel să uit de mine în favoarea lor. Nu știam nicicum să pun limite, iar Sindromul Salvatoarei era la cote maxime.

Însă marele moment de răscruce l-am trăit odată cu îmbolnăvirea mamei mele de cancer osos. Îmi aduc aminte și acum de un moment dureros și emoționant pentru mine din acea perioadă: o tundeam pe mama pentru că îi tot cădea părul din cauza chimioterapiei și amândouă eram pur și simplu copleșite de durere și supărare.

A apărut atunci frica de moarte și întrebarea permanentă Cum apare cancerul? Atât de mare a fost frica mea de o astfel de boală încât am început să caut posibile răspunsuri în nutriție, mai exact în veganism, dar și în diferite alte terapii care să mă ajute să înțeleg drama prin care trecea mama mea și totodată, noi ca și familie.

Toate căutările m-au adus în contact cu lumea dezvoltării personale și a diferitelor terapii complementare care m-au ajutat să descopăr sensul bolii în corp și să înțeleg impactul traumei și a șocurilor emoționale asupra corpului.

Această incursiune în lumea terapiilor complementare m-a făcut să realizez cât suntem de complecși ca oameni, ca structură, ca mod de gândire și funcționare și că nimic pe acest Pământ nu este întâmplător, nimic nu este lăsat la voia întâmplării, nici măcar boala. Totul are un sens.

Între timp, mama a trecut cu bine de boala ei cu ajutorul medicinei tradiționale, însă efectele chimioterapiei asupra corpului s-au făcut resimțite mult timp în viața ei, dar și a noastră, familia ei. În mintea mea apăreau tot felul de întrebări:

• Cum ne influențează stresul viață?
• Cum ne afectează credințele limitative modul de a privi viața?
• Cum ne impacteaza experiențele traumatice sănătatea?
• Cât de responsabili suntem de ceea ce experimentăm în viața de zi cu zi?

Asta m-a determinat să mă scufund și mai mult în lumea terapiilor complementare.

Odată cu toate aceste descoperiri am simțit că am câștigat multă putere asupra mea și asupra felului meu de a gândi și a mă comportă.
Dintr-o dată, mă simțeam diferit, ajunsesem să experimentez viața, o trăiam, simțeam că sunt EU ÎNSĂMI.

Văzând impactul acestor terapii și metodologii asupra propriei vieți, am realizat că îmi doresc foarte mult să îi pot ajuta și pe cei din jurul meu să-și privească și să-și trăiască viața într-un mod mai autentic. Tocmai de aceea, în octombrie 2015 am decis că a sosit timpul să fiu coerentă cu mine însămi, așa că am renunțat la vechea paradigmă în care trăiam. Am spus STOP INCOERENȚEI și am avut curajul să ies din zona de confort în care mă aflăm, dată de un salariu motivant, de oameni care mă îndrăgeau, de sefi care îmi apreciau muncă. Îmi aduc aminte că tocmai mi se propusese o promovare râvnită de altfel de mulți colegi de-ai mei, însă am simțit profund că nu mai este locul meu acolo. Le-am spus că m-am decis să trăiesc în coerență, am ales să fac ceea ce îmi place și am ales să devin Terapeută. Totodată am ales să plec din țara care, timp de 9 ani, m-a primit și a fost acasă pentru mine. Cu multe emoții am ajuns în Italia pentru aproape 1 an de zile, timp în care am început să adaptez toate metodele de lucru la terapia online, căci o parte din clienți rămăseseră în Spania. Mi-am dat seama atunci că efectul terapiilor ce le practic e același, fie că ședința este prezențială sau online.

Doar că sufletul meu mă tot ghida spre România și în 2016 am revenit acasă, plină de emoție și speranță. Însă odată ajunsă în țară, drumul meu ca și terapeută n-a fost unul pavat cu petale de trandafiri. Am simțit că mă conectez la un alt inconștient colectiv total diferit de cel din Spania, unde oamenii aveau un interes ridicat și doreau să lucreze cu ușurință cu umbrele și aspectele lor rănite.

Pe meleagurile românești, am început să intru mult în contact cu mentalitatea de victimizare de aici, cu rezistența la schimbare față de terapie, cu “celălalt e de vină, nu eu”. Am primit nenumărate acuze și reproșuri că lucrez cu întunericul, căci doar așa s-ar putea explica toate aceste concepte, informații și moduri de a privi și trăi diferit viață.

Am depus mult efort pentru a prezenta informațiile în care credeam: blog, postări, articole foarte dese, însă undeva acolo mi-am pierdut din entuziasm și am simțit cumva nevoia să mă retrag și să nu mai fiu atât de pasionată de ceea ce fac. În același timp, eram într-un doliu prelungit față de Spania și veselia și căldura oamenilor de acolo, proces ce a durat câțiva ani buni.

Un alt salt terapeutic l-a constituit pentru mine conectarea cu corpul, trecerea de la semnificația emoției de la nivel intelectual la modul in care se simte efectiv emoția în corp.

La un moment dat mi-am dat seama că nu mai trăiam nicicum în coerentă și că e nevoie să mă aduc cu totul ACASĂ de pe alte meleaguri. 

Mi-am pus intenția să mă așez și să prind rădăcini din ce în ce mai adânci în Iași, dându-mi seama că dacă viața m-a adus în România, pot alege să mă simt în siguranță și aici. Asta a fost una din lecțiile importante ce le-am învățat în ultimii ani: ACASĂ este acolo unde sunt EU AICI ȘI ACUM. Am înțeles că nu e nevoie să plec nicăieri, căci sunt deja exact unde trebuie să fiu, în locul și printre oamenii care au cel mai mult nevoie de lumina mea și darurile mele.

Cred din tot sufletul ca toți suntem scantei divine, însă pentru a ajunge sa trăim la adevăratul nostru potențial, e nevoie ca fiecare din noi sa se trezească din somnul inconștient în care ne aflăm și să își îndrepte privirea, intenția și atenția spre propria ființă sa aibă curajul să coboare înăuntrul său, pe tărâmul umbrei pentru a se cunoaște, pentru a se accepta, pentru a-și recunoaște imperfecțiunile și pentru a și le iubi. Abia atunci putem vorbi de o adevărată schimbare.

Prin experiența mea îți pot fi alături pentru a-ți oferi un spațiu de siguranță în care să te aud, să te văd, să te înțeleg și să te susțin astfel încât să îți poți permite să fii vulnerabil, să te simți mai puțin singur și să începi astfel călătoria ta pe tărâmul umbrei pentru a putea vindeca acele părți blocate sau rătăcite în trecutul tău care te sabotează în prezent.

Intenția mea, prin terapia ce o practic, este că tu să îți conștientizezi emoțiile în corp, apoi nevoile tale și să-ți asumi, încetul cu încetul, responsabilitatea față de ele și față de copilul tău interior rănit, astfel încât să te poți împuternici, asumându-ți o nouă identitate, una mai aproape de autenticitatea ta.