Nu merit ce e mai bun

Nu contez

Am ședință cu Elena și-mi spune că nu are nicicum timp pentru ea, că investește mai tot timpul ei în curățenie, mâncare, aranjatul rufelor, făcutul temelor cu fiica ei, serviciu și pur și simplu este epuizată. Eu nu contez, parcă nici nu exist în multe momente din viața mea. M-am săturat, nu mai pot. E un scenariu clasic pentru multe dintre noi, femeile. Investim timp, energie, resurse în orice sau oricine altcineva în afară de noi însene. Da, o facem pentru a fi văzute, auzite, apreciate, însă mai mereu ajungem să fim epuizate și ghici ce? Există o mare posibilitate ca ceilalți nici să nu aprecieze eforturile noastre.

Mergând cu Elena în regresie, am ajuns la un moment dat în copilăria ei unde avea în jur de 4 anișori și era la masă cu sora ei și cu unchiul lor. Mai precis, era o scenă în care unchiul lor a tăiat un pepene roșu și a făcut tot posibilul ca să ajungă la el miezul pepenelui, acel cocoș, cum i se mai spune, adică cea mai dulce și mai zemoasă parte a pepenelui. Scena s-a repetat încă o dată și încă o dată de-a lungul verilor, el spunându-le fetelor dățile următoare: Gata, de data asta împart cu voi, nu vă mai mint. Iar Elena îl credea de fiecare dată, însă el fugea din nou cu miezul pepenelui, rămânând astfel cu cea mai bună bucată.

Nu merit

Acea fetiță de 4 anișori a simțit profund că e prea mică să merite și ea miezul pepenelui. Nu merit, nu mi se cuvine, nu am voie să cer din ce e mai bun. Astea erau gândurile ei atunci și din acel moment până în prezent: nu merit și eu din cea mai bună mâncare, nu merit iubire, nu merit atenție, nu merit cele mai frumoase rochii. NU MERIT! Așa a învățat să se mulțumească cu resturi, cu firimituri de iubire, cu frânturi de atenție, căci nu merita mai mult.

Din păcate, creierul nostru ajunge să generalizeze foarte mult astfel de experiențe impactante. El nu se rezumă doar la acel eveniment de la 4 anișori ai Elenei, în contextul întâlnirii cu unchiul său, ci acel Nu merit cocoșul pepenelui devine NU MERIT CE E MAI BUN! N-am dreptul la ce e mai bun. Nu mi se cuvine. Practic, o generalizare. Cu un astfel de program limitativ ce rulează pe fundal, persoana își direcționează mult energia spre a face, spre a fi super prezentă în viață celorlalți, cu tot felul de favoruri, ajutoare față de ceilalți. Este foarte atentă la nevoile lor pentru a demonstra că și ea merită, că și ea este capabilă. Însă, pe termen lung, asta duce la epuizare, stări de nervozitate, irascibilitate și la o senzație pregnantă că de fapt, nu ești TU, că nu ești AUTENTICĂ.

Revenind la Elena, am încheiat ședința spunându-i că a sosit timpul să-i facă o bucurie fetiței sale interioare, dandu-i să mănânce doar cocoșii pepenilor. Misiunea ei era să cumpere câțiva pepeni de la care să savureze doar miezul și să arunce resturile. Practic, era un act simbolic prin care ii transmitea inconștientului mesajul: Gata, merit ce e mai bun! Sunt pregătită!

La următoarea ședință, Elena mi-a mărturisit că și-a luat un pepene și l-a ținut 2 zile în frigider până să se încumete să-l taie, atât de puternic era acel program de devalorizare NU MERIT.

Îi tot apăreau gânduri ce o țineau în loc: Dacă fata vrea să mănânce din pepene (deși știa că fetei ei nu-i place pepenele)? Dacă mă umflu la burtă? Lasă, poate mănânc mâine din el. Practic, nu-și dădea voie nicicum să se înfrupte din ce era mai bun. După 2 zile, a îndrăznit, în sfârșit, să taie  pepenele și a mâncat din cocoșul acestuia. A invitat-o la acel ospăț la nivel imaginar, și pe fetița sa interioară, cea care a suferit atâția ani și n-a apucat niciodată să mănânce din miez. Însă surpriza cea mare a venit la câteva zile după acel act simbolic. Soțul Elenei avea de mai mulți ani o plantație cu pepeni, însă pentru prima dată i-a spus acesteia: Sunt prea mulți pepeni, ți-i aduc acasă și mănâncă și tu doar miezul lor și apoi aruncă-i, el nestiind nimic din cele lucrate de Elena în terapie.

Nu poți primi mai mult decât iți oferi tu ție

E incredibil ce frumos se așează lucrurile în exterior când facem ordine în interiorul nostru. După această experiență, Elena a înflorit. A început să se îmbrace doar în rochii, conectandu-se mai multcu latura ei feminina, a început să-și acorde mult mai multă atenție. Iar marea ei conștientizare a fost aceea că ceilalți te iubesc atât cât te iubești tu. Nu poți primi mai mult decât iți oferi tu ție. 

Dacă informația descoperită aici ți s-a părut utilă sau interesantă, fii generos și împartășește-o și cu ceilalți!