A muri pentru a fi EU

Dacă suntem cu toţii UNUL, faţete ale aceleiaşi Totalităţi, care nu este altceva decât iubire necondiţionată, înseamnă că esenţa noastră este iubirea!

Tocmai ce am terminat de citit cartea Anitei Moorjani, ”Am murit și m-am descoperit pe mine însămi”. Intreaga sa experiență cu cancerul și drumul înapoi spre viață este de-a dreptul impresionantă. În această carte, Anita Moorjani povestește istoria vieții sale, o indiancă născuta în Singapore și crescută în Hong Kong. Ea descrie procesul prin care boala a reușit să pună stăpânire pe întregul ei corp.

Anita Moorjani povestește că pe 2 februarie 2006 trebuia să fie ultima zi din viața ei, ea intrând în comă în acea zi. Doctorul oncolog ce a consultat-o i-a spus soțului acesteia că nu va supraviețui mai mult de cateva ore, deoarece organele ei interne nu mai functionează. În ultimii patru ani, ea incercase să se trateze de un cancer al sistemului limfatic, dar acesta ajunsese să pună stăpânire pe întregul ei corp. În acea zi, Anita trece printr-o experiență în apropierea morții. În cartea sa, ea poveșteste cum, deşi se afla într-o stare profundă de comă, era conştientă pe deplin de tot ce se întâmpla în jurul ei, inclusiv de teama şi de agitaţia familiei sale, care o ducea de urgenţă la spital. In acele momente, Anita a înteles că deşi corpul său fizic nu mai funcţiona, totul era în continuare perfect în marea tapiserie a vieţii, căci sufletele noastre nu mor niciodată. Ea marturiseste ca putea fi acolo unde îi era constiința si că putea să comunice in acelasi timp cu persoanele care erau prezente acolo cu ea si chiar și cu cele care nu se aflau în spital, ori pentru că erau într-o alta țară, ca fratele său, ori pentru că decedaseră, ca tatăl sau.

Anita povestește că atunci cand a luat decizia de a se reîntoarce la corpul său pentru a-și trăi viața fără frică, s-a trezit din comă, iar în urmatoarele 5 zile, tumorile ce le avea în corp s-au redus cu 70%. La o luna dupa acel eveniment era deja acasă, sărbătorind viața într-un corp sănătos.

Datorită acestei experiențe, Anita și-a schimbat în totalitate modul in care privea viața, dându-si seama că suferința și bolile apar atunci cand traim intr-o stare de constiință adormită. Ea foloseste o analogie interesantă pentru a descrie diferenta intre a trai intr-o stare de constiință adormită și a a trai intr-o stare de constiință trează. Ne propune să ne imaginăm un depozit foarte mare şi întunecat, în care nu avem la dispoziţie decât o lanternă. Tot ceea ce cunoaștem din spaţiul uriaş care ne înconjoară este ceea ce putem vedea la lumina slabă a lanternei. Atunci cand cautam ceva in depozit, îl putem eventual găsi, dar la fel de bine putem să nu îl găsim, ceea ce nu înseamnă că lucrul respectiv nu există. El se află acolo, dar raza lanternei nu a ajuns încă la el. In acest fel ne traim viaţa în planul fizic, deoarece nu cunoaştem decât acele crâmpeie din realitate asupra cărora ne focalizăm cele cinci simţuri, neputând înţelege cu adevărat decât ceea ce ne este familiar.

Cand cineva aprinde lumina în depozit, pentru prima dată putem vedea tot ce se află în acesta, dându-ne seama că nimic nu este aşa cum ne-am imaginat până în acel moment. Pentru cateva clipe, avem posibilitatea sa vedem totul iluminat si sa descoperim toate lucrurile ce nici nu ne-am imaginat ca exista in acel depozit. Înţelegem că ceea ce credeam până acum că este realitatea nu reprezenta decât un crâmpei din minunile care ne înconjoară, iar toate aceste părţi diferite sunt interconectate şi depind unele de altele. Totodata, observam ca in depozit exista o multitudine de lucruri pe care nu le-am văzut niciodată pana in acel moment.

Insa ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost mărturisirea Anitei, atunci când descria ceea ce simtea cand intrase in comă: mă simţeam scăldată într-un ocean de iubire şi de acceptare necondiţionată. Mă vedeam cu alţi ochi pe mine însămi şi am realizat că sunt una din fiinţele minunate care există în Univers. Simplul fapt că existam îmi dădea dreptul la această perspectivă plină de gingăşie, excluzând orice critică. Nu trebuia să fac ceva anume pentru a avea dreptul să mă bucur de această iubire. Meritam să fiu iubită necondiţionat pentru simplul motiv că existam, nici mai mult, nici mai puţin. Nu trebuia să fac ceva anume sau să adopt un anumit tip de comportament pentru a merita această afecţiune. M-am simţit complet scăldată şi regenerată în această energie, care m-a făcut să mă simt de parcă aş fi ajuns în sfârşit acasă, după toţi acei ani de conflicte, de durere, de anxietate şi de teama. Într-adevăr, mă întorsesem acasă.

Asadar, suntem iubire neconditionată, iubire pură si sper din tot sufletul ca fiecare din noi să realizeze acest lucru fără a trece printr-o experiență apropiată de moarte.

Indreaptă-ți atenția asupra ta ca să iți descoperi adevărata esență, îndraznește să fii TU și sărbatorește viața ce o ai căci e un mare DAR.

Cel mai important este sa fim noi înșine si sa ne iubim pe noi înșine. De la asta porneste totul.

Suntem Creatorii propriilor experiențe si suntem centrul Universului nostru.

Dacă simți că încă nu ai descoperit cât ești de minunat, atunci contactează-mă! Prin intermediul ședințelor cu mine, vei putea ajunge la adevărata ta esență, vei putea fi, în sfârșit, TU!

Poți găsi cartea Anitei Moorjani aici.