Consecințele psihosomatice ale amprentei gemelare

Tema amprentei gemelare este una dintre cele mai recente în ceea ce privește psihologia prenatală. Acum 3 ani am intrat, pentru prima dată, în contact cu acest concept, cel al geamănului dispărut (vanishing twin), iar la nivel de terapie, este un sindrom din ce în ce mai des întâlnit. Amprenta gemelară face referire la dispariția unuia sau mai mulți fetuși de-a lungul unei sarcinii multiple.

Claude Imbert, Alfred și Bettina Austermann, Peter Bourquin și Carmen Cortés sunt doar câțiva dintre scriitorii și terapeuții fascinați de această temă; ei demonstrează că mulți dintre copiii și adulții de astăzi poartă în ei memoria unui geamăn dispărut. Embrionul ce s-a dezvoltat singur în uter se naște deja încărcat de povara unui doliu nerealizat, cu toate consecințele psiho-emoționale sau medicale ce le presupune acest lucru.

O estimare a frecvenței indică faptul că pentru fiecare pereche de gemeni care se nasc, există încă 12 sarcini multifetale în care apare sindromul geamănului dispărut.

Dispariția unuia dintre gemeni are o explicație: fetusul ce nu ajunge să se dezvolte este absorbit parțial sau total de celălalt fetus, de placentă, luând forma unui chist sau poate fi absorbit chiar de mamă.

Această dispariție presupune un preț chiar si la nivel de sănătate pentru geamănul supraviețuitor, așa cum a confirmat și un studiu realizat de Peter Pharoah publicat în revista Human Reproduction. A avea un geamăn ce dispare în timpul sarcinii crește riscul dezvoltării unei anomalii, malformații sau boli congenitale la geamănul supraviețuitor.

Cum se poate identifică sindromul geamănului dispărut?

Înainte de folosirea ecografiilor, diagnosticul morții unuia dintre fetuși era dat de examinarea placentei după naștere. În prezent, prezența a doi sau mai mulți fetuși poate fi detectată încă din primul trimestru. O ecografie ulteriorară ar putea dezvălui dispariția unuia dintre fetuși.

O femeie își poate face o ecografie în a șasea sau a șaptea săptămană de sarcină, medicul identifică doi fetuși, iar femeii i se spune că va avea gemeni. Când aceasta revine la medic, sunt identificate doar bătăile unei inimi, iar în urma unei alte ecografii se poate observa existența unui singur fetus.

Doar că foarte mulți dintre acest gemeni mor în primele săptămâni de sarcină, când încă nu s-a efectuat prima ecografie, ceea ce înseamnă că cifra de mai sus este mult mai mare. La începutul sarcinii, femeile gravide se pot confrunta cu dureri pelviene, cu pierderea câtorva picături de sânge sau crampe abdominale, doar că, de cele mai multe ori, aceste simptome sunt ignorate. Cum sarcina continuă, nu există suspiciuni referitoare la un avort spontan al unuia dintre gemeni. Faptul că nu există cunoștințe clinice refertoare la importanța acestei pierderi precoce și a consecințelor psihosomatice asupra geamănului supraviețuitor a făcut ca tema să nu fie îndeajuns de cercetată.

În urmă cu 70 de ani, Otto Rank afirma că multe din nevrozele detectate ar putea avea drept cauză întreruperea prematură a existenței unui frate sau a unei surori de-a lungul vieții intrauterine.

Experiența pierderii geamănului în uterul mamei marchează profund geamănul supraviețuitor. Foarte multe persoane care au pierdut un geamăn la începutul sarcinii, trăiesc această pierdere ca și adulții care își pierd fratele geamăn de-a lungul vieții, adică suferă mult, se simt goi și singuri, adesea se simt vinovăți pentru că au avut mai mult noroc decât celălalt.

Spre deosebire de acești adulți, geamănul supraviețuitor nu poate procesa, de cele mai multe ori, această informație, la nivel conștient. Tocmai de aceea, durerea, sentimentul de abandon și pierdere profundă, însoțite de sentimente de singurătate și înstrăinare se impregnează la nivel inconștient și se pot repeta de-a lungul vieții individului, manifestându-se prin separări frecvente la nivel de pereche, avorturi spontane sau chiar moartea subită a fraților sau a surorilor.

Fiind atât de aproape unul de celălalt, geamănul supraviețuitor suferă un șoc atunci când jumătatea sa dispare, șoc ce îi va afecta viața. Este o pierdere prezentă constant în viața geamănului solitar.

Pe parcursul terapiei memoriilor prenatale,am observat că există o serie de caracteristici comune ale geamănului solitar:

– Mulți dintre ei au foarte puțină încredere în propriile forțe, chiar dacă au parte de niște părinți iubitori, care îi încurajează mereu. Micile provocări din viața de zi cu zi sunt o mare problemă pentru gemenii supraviețuitori deoarece, la nivel incoștient, simt că au nevoie de prezența celuilalt geamăn pentru a le duce la bun sfârșit.

– Obișnuiesc să spună că nimic nu îi bucură în viață și că se simt incompleți.

– Sunt persoane care își petrec viața având senzația că le lipsește ceva sau cineva, neștiind nici ce caută, nici de ce sunt într-o continuă căutare.

– Când geamanul supraviețuitor este singur, este cuprins, adesea, de stări de singurătate fundamentală, profundă, se simte neînțeles.

– De multe ori, în copilarie inventeaza un prieten invizibil, sau se atașează de vreun maimuțoi de pluș care capătă, dintr-o dată, o mare importanță (nu pot adormi fără el, nu pot mînca fără el, iar dacă îil pierd acest eveniment se poate transforma într-o adevărată dramă pentru geamănul supraviețuitor).

– La nivel inconștient, sentimentul de vinovăție este foarte puternic impregnat, deoarece el a reușit să supraviețuiască, iar celălalt geamăn a murit. De aceea, geamănul solitar suferă un mare conflict de inexistență, ce se traduce prin autosabotare, adică nu- și permite să trăiască din plin viața, nu își acordă dreptul de a exista.

– Uneori, geamanul ce supraviețuieste simte o atracție pentru moarte, inclusiv își dorește să moara prin încercări de sinucidere sau ajunsul în pragul anorexiei.

– O mare parte din aceste persoane își caută geamănul în perechea cu care este sau în prietenii săi, fiind cuprins de un sentiment permanent de frustrare, deoarece nici unul din ei nu reprezintă geamănul pierdut.

– Căutarea exclusivității în relațiile de prietenie sau în relațiile de cuplu.

– Doctorul Salomon Sellam a remarcat, de asemenea, dezordinea amoroasă cronică prezentă în viața de cuplu a gemenilor supraviețuitori, explicată prin relații imposibile, la distanță, relații adulterine, lipsa compromisului pentru a putea lăsa deschisă posibilitatea ca geamănul pierdut să apară.

– Totodată, la nivel de pereche, geamanul supraviețuitor poate să țină cu dinții de o relație, de frică să nu trăiască o nouă pierdere sau de frica separării. De aceea, poate provoca o senzație de sufocare în partenerul său.

– Prezența dublului sub diferite aspecte ale vieții: două mașini, două case, două joburi, două relații de cuplu în același timp, două cămăși la fel, două perechi de pantofi și lista ar putea continua…

Chiar dacă sunt mai rare, e bine de știut că există și cazurile de tripleți sau cvadrupleți, în care doar unul singur se naște învingător….

Terapia memoriilor prenatalepune accent pe integrarea geamănului dispărut, prin recunoașterea prezenței acestuia în viața geamănului supraviețuitor și totodată, începerea unui proces de doliu.

Acest proces de doliu reprezintă un act profund de recunoștință și iubire, în urma căruia clientul capătă senzația de plenitudine, devine conștient că este complet, întreg și știe că este liber și capabil să își continue singul drumul vieții.

Ai adesea sentimentul că ești singur sau ai sentimente de vinovătie pentru care nu găsesti nicio explicație, iar nicio terapie nu a funcționat? Poate că și tu ai pierdut un geamăn fără ca mama ta să suspecteze vreo ceva.

Dacă ideea de a fi avut un geamăn în viața intrauterină răsună în tine sau știi deja că ți-ai pierdut geamănul, putem lucra împreună în profunzime la acest aspect al identității tale. A trăi cu povara unui doliu atâția ani nu îți este nicicum benefic.