Cancerul de sân: conflictele bioneuroemoționale ce duc la apariția acestuia

Raluca Rotaru

28 octombrie 2017

Mulți dintre noi cred că boala apare din neant, eventual ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu, că poate apărea în orice moment al vieții, iar cauzele sunt externe propriei persoane, ca n-au nicio legătură cu modul în care persoana percepe și își trăiește propria viață.

Din perspectiva BioNeuroEmoției, persoana care suferă de cancer este o persoană separată de ea însăși. În general, sunt persoane percepute de cei din jur ca fiind bune, sufletiste, care își dau viața pentru ceilalți, care trăiesc prin prisma celorlalți și fac tot posibilul ca ceilorlalți să le fie bine. Toți ceilalți în afară de ele însele. Se învinovățesc adesea pentru că nu îi pot ajuta pe cei din jur, uitând de dorințele lor personale sau ajung să accepte sacrificiul ca ceva inevitabil, ca o formă de viață, ca o cruce pe care trebuie s-o ducă, crezând că asta este dorința unui Dumnezeu care se hrănește cu suferința oamenilor. Vorbim de oameni care se ocupă cu a trăi viața celorlalți, dar nu își trăiesc singura viață pe care o pot trăi și de care se pot bucura cu adevărat: propria lor viață.

Revenind la boală, cancerul și simtomele tumorale apar în urma unui șoc biologic urmat de un grad ridicat de stres psihologic trăit ce nu a putut fi exprimat prin intermediul cuvintelor sau a acțiunilor. Mai pe scurt, este un moment dramatic din viața persoanei ce este trăit în singurătate, de intensitate foarte mare. Afecțiunea în sine reprezintă un răspuns adaptativ la o trăire foarte dureroasă, dramatică, pentru care nu există soluții, nu se vorbește despre ea, rămâne în interior și generează o creștere a tensiunii interioare.

Boala este efortul naturii de a-l vindeca pe om.
~Carl Gustav Jung~

În BioNeuroEmoție, pornind de la sensul biologic al organului afectat, se stabilește sensul biologic al bolii și ce rol joacă aceasta în organismul nostru. Cel mai important sens biologic al sânului este cel de alimentare și protecție, de a pune pe cineva sub aripă în cuib. Unul din conceptele pe care trebuie să le luăm în seamă atunci când vorbim de patologiile sânului este de cuib propriu-zis și cuib amplu, având în vedere că toate sunt relaționate cu acest concept, într-o măsură mai mare sau mai mică. Cuibul pentru femeie va fi întotdeauna casa sa, locul unde se simte în siguranță pentru a-și întemeia și a-și susține familia. Acest cuib poate fi real sau simbolic, adică cuibul poate fi și serviciul ei, locul de muncă, acolo unde are familia simbolică.

Cuibul amplu face referire la partener, la soț, la amant, la tată, la bunici…Femeia are nevoie să se simtă protejată pentru a putea avea descendenți, putând astfel să își protejeze copiii.

Cuibul propriu-zis face referire la copii, care pot fi reali sau simbolici, adică o afacere pe care a întemeiat-o de la zero și o simte ca și pe copilul ei, o carte scrisă de ea, o soră de care are grijă și se simte responsabilă, un animal de companie, mama de care are grijă sau propriul partener, dacă acesta se comportă imatur.

În natură, înainte de a procrea, păsările, peștii, mamiferele au nevoie să își creeze un cuib. Lipsa siguranței unui cămin poate duce, în cazul femeilor, la nefabricarea de hormoni până nu își va găsi un cămin, până nu se va simți în siguranță, moment în care volumul de estrogeni crește. Începând de aici, datorită numărului crescut de estrogeni, crește puterea de seducție a femeii, crește necesitatea de a se împerechea pentru ca apoi să dea naștere copiilor intr-un mediu sigur. A nu avea propriul cuib, propriul cămin poate fi, la nivel inconștient, un program limitativ ce cauzează probleme de infertilitate la femei.

Biologic vorbind, perechea se unește și formeze un cuib, un cămin, iar fiecare își manifestă rolul specific. Masculul este orientat spre exteriorul căminului, în căutarea alimentului, cunoaște pericolele și știe să se apere, ocupându-se totodată de protecția generală a căminului. Femela este orientată spre interior, având rolul de a a organiza, de a proteja, de a alimenta și de a avea grijă de cămin și de copii. Tocmai de aceea, femeia are nevoie, pe de o parte, să simtă protectie, iubire, afectiune din partea barbatului pentru a putea avea descendenți, iar pe de altă parte, are nevoie să poată să își protejeze copiii.

La nivel de terapie, sunt întâlnite diferite situații conflictive care duc la declanșarea cancerului de sân. Femeile diagnosticate cu o astfel de afecțiune au probleme mari la nivel de relație de cuplu, întâlnindu-se adesea complexul lui Oedip și complexul Electrei. În majoritatea situațiilor, femeia se căsătorește cu un bărbat imatur, care o vede, la nivel inconștient, ca pe propria mamă (complexul lui Oedip), iar în alte situații, femeia caută în bărbatul său propriul tată ce nu l-a avut niciodată pentru că era absent (complexul Electrei).

Alte conflicte întâlnite în cazul cancerului de sân sunt:

Sindromul căminului gol: femei care dezvoltă diferite patologii la sâni când copiii lor pleacă de acasă.
Sindromul parentalizării: femei ce îndeplinesc funcția de mamă și se ocupă de toți. Sunt mame pentru mamele lor sau pentru părinții lor, pentru frații lor, pentru surorile lor.
Sindromul de a trăi fără pereche: femei care nu reușesc să aibă relații stabile; reușesc să stabilească doar relații trecătoare, fără a ajunge la vreun compromis. Este indicat să se studieze aici sindromul Electrei și a lui Oedip.

Tipuri de conflict ale cancerului de sân

Pot avea loc cinci tipuri de conflict în funcție de partea afectată a sânului:

Glandele mamare iau naștere din glandele sudoripare ce se transformă de-a lungul evoluției pentru a alimenta puii mamiferelor. Funcția biologică a glandelor mamare este producerea laptelui pentru a alimenta puii sau copiii în primele săptămâni sau luni de viață. Conflictele ce stau la baza apariției cancerului mamar (adenocarcinomul sau cancerul lobular) sunt legate de o dramă trăită în cuib, cu toți aceia pe care mama îi are sub aripa protectoare. Emoția viscerală este frica ca nu cumva cuibul să se dărâme ori sentimentul de vină pentru că nu a avut suficientă grijă față de copil sau față de propria mamă, nu s-a simțit capabilă să îi protejeze: Vreau să ofer mai mult. Nu îmi pot alimenta bebelușul. Eu vreau să îmi protejez, să îmi hrănesc copilul, dar nu pot. Eu vreau sa îmi pot proteja mama, dar nu pot.Aceste situații pot genera un adenom la sânul stâng la o femeie dreptace.

Dacă persoana este dreptace și este afectat sânul drept, conflictele sunt relaționate cu a nu se simți protejată de bărbatul său sau a simți că ea le face pe toate și el nu o sprijină nicicum ori pentru că este absent, ori pentru că este violent sau alcoolic.

La o femeie stângace, conflictele se inversează: sânul stâng este cel legat de soț și colaterali, sânul drept este cel legat de copil, mamă și cuib.

Sensul biologic al adenocarcinomului mamar este cresterea celulelor producatoare de lapte, situație ce permite mai mult lapte pentru copil sau partener si accelerează procesul acestuia de vindecare.

Conductele galactofore au drept funcție transportarea laptelui de la glandele mamare spre mamelon.Conflictele ce stau la baza apariției cancerului conductelor galactofore (carcinom intraductal) sunt de separare, ce implică o lipsă de comunicare și de siguranță: Simt că îmi pierd copilul (copilul poate suferi de o boala gravă sau pur și simplu pleacă de acasă la universitate). Mama mea este grav bolnavă sau tocmai a murit. Trebuie să îmi părăsesc casa din cauza ipotecii neplătite. Cățelul pe care l-am iubit ca pe propriul copil tocmai a murit. Aceste situații pot genera un carcinom intraductal la sânul stâng la o femeie dreptace. Dacă este afectat sânul drept, conflictele sunt relaționate cu partenerul care nu îi este alături pentru că tocmai au divorțat sau o înșeală. Această femeie mi-a luat/ furat soțul.

La o femeie stângace, conflictele se inversează: sânul stâng este cel legat de soț și colaterali, sânul drept este cel legat de copil, mamă și cuib.

Sensul biologic al carcinomului intraductal: în urma separării, a pierderii contactului cu copilul, cu partenerul, femeia nu va mai putea să îl hrănească. Sânul continuă să fabrice lapte, se umflă și asta produce durere. Cum cantitatea de lapte din sâni nu mai ajunge atât de repede la copil sau partener (este vorba de conceptul de hrană), se produce o ulcerație. Prin intermeiul acesteia, conductele galactofore se măresc și facilitează ieșirea mai rapidă a laptelui. În acest fel, hrana ajunge mai repede la copilul sau partenerul de care tocmai s-a separat. Există și femei care prezintă acest tip de cancer și nu au fost mame niciodată; chiar dacă nu au cum să dreneze laptele, programul se activează biologic ca și cum ar exista lapte ce trebuie drenat.

Pielea sânului:Conflictele ce stau la baza apariției cancerului de piele(melanom)sunt de murdărie, de mânjire, de lipsă de susținere în cuib. Un alt conflict des întâlnit este cel trăit ca un atac la integritate, provocat de importante deformări ale sânului de-a lungul evoluției cancerului, persoana afectată simțindu-se desfigurată. Totodată, melanomul poate apărea în urma unei puncții mamare percepute ca un atac la integritate. Același conflict poate apărea în urma operației de scoatere a sânului, atunci când persoanei afectate îi rămân niște cicatrici, percepute ca niște mutilări, amputări. Sensul biologic al melanomului este de a ajuta organismul să își apere sau să își protejeze biologic integritatea, printr-o crestere celulară a melanocitelor. Organismul creează un fel de ”strat protector” care protejează integritatea organismului față de agresor.

Terminațiile nervoase ale pieptului: femeia este lipsită de sensibilitate în zona mamelonului, dezvoltă o paralizie senzorială. Conflictul este de a nu își dori să fie atinsă, de a-și dori să fie separată. Un contact impus, dezagreabil, nedorit, dureros. Nu vreau ca soțul meu să mă mai atingă. Nu vreau să fiu palpată de medic. Nu vreau să continui să sufăr din cauza radioterapiei. Sensul biologic al paraliziei senzoriale este tocmai acela de a nu simți contactul nedorit. Din această dorință de a dori să fie separată poate apărea un neurinom la nivelul sânului.

Țesutul conjuctiv sau de susținere: conflictul este relaționat cu lipsa de ajutor pentru a-și îngriji copilul, lipsa de recunoștință și sprijin din partea partenerului. Nu mă simț susținută de către X, care poate fi mama mea sau partenerul meu, pentru a-mi crește copii. Nu sunt susținută în fabricarea cuibului. Acest conflict poate genera fibrom, mastoză, fibrosarcom.

La aceste conflicte se adaugă un al șaselea ce afectează coastele din spatele sânului. Conflictul este relaționat cu o devalorizare locală profundă la nivel de sân, fie de ordin estetic, din cauza scoaterii sânului, fie din punct de vedere funcțional, pentru că femeia nu-și mai poate alăpta bebelușul la acel sân. Acest conflict poate genera cancer osos localizat pe linia medioclaviculară, de la coasta II-III până la coasta a VII-VIII.

În afecțiunile sânilor este foarte importantă lateralitatea. Este foarte importantă stabilirea lateralitatatii persoanei afectate, dreptace sau stângace. Conflictul este diferit în funcție de această lateralitate. Lateralitatea noastră biologică se decide în momentul primei divizări după concepție.

Această lateralitate biologică determină în ce parte a celor două emisfere cerebrale va impacta conflictul, adică ce parte a corpului va fi afectată.

Regula lateralității: în cazul unui conflict relaționat cu mama sau cu copilul, o persoană dreptace răspunde cu partea stângă a corpului, iar cu partea dreaptă a corpului răspunde la un conflict relaționat cu perechea sau colateralii. Cu persoanele stângace este exact invers.

Partea dominantă a corpului nostru este relationata cu acele persoane pe care le percepem ca fiind la același nivel ca al nostru. Partea nedominantă a corpului nostru este relaționată cu acele persoane pe care le percepem mai sus sau mai jos de noi. La același nivel cu al nostru sunt: perechea, tatăl, frații, colegii, asociații, prietenii, colegii de serviciu, vecinii, rivalii.

Mai sus sau mai jos de noi este relația materno-filială, ce corespunde cuibului, mamei, bunicii, copiilor, animalelor de companie, persoanele care depind de noi și față de care manifestăm un comportament matern.

Am văzut deja că dacă o femeie dreptace suferă de un conflict de preocupare cu un grad ridicat de stres pentru starea de sănătate a fiului ei, ea poate dezvolta un adenocarcinom mamar la sânul ei stâng. La o femeie stângace, același conflict poate dezvolta un adenocarcinom mamar ce se va manifesta la sânul drept.

Cum se poate stabili lateralitatea biologică? Există mai multe teste pentru stabilirea lateralității: unul din ele fiind testul aplaudatului. Palma ce este deasupra este palma principală și ne semnalează dacă persoana este dreptace sau stângace.

Este foarte importantă decodificarea conflictului (cauza) care stă în spatele bolii (efect), pentru a nu mai repeta pe viitor aceeași situație. Intr-o consultatie prin metodologia Bioneuroemoției, pornind de la un diagnostic concret ce defineste tipul de cancer, sunt urmăriți anumiți indicatori precum localizarea acestuia, dacă este sânul drept sau stâng, dacă persoana este dreptace sau stângace pentru a descoperi momentul precis în care biologia a decis să acționeze. Astfel, putem sa descoperim emoția ce nu a putut ieși la suprafață, careia nu i s-a permis să fie exprimată pentru a o putea elibera, determinând astfel persoana să descopere coerența emoțională.

Pe de altă parte, se analizează și arborele la nivel transgenerational, care oferă o perspectivă mai amplă a conflictului. Se poate vedea că există istorii care se repetă din generație în generație de violență, de infidelități, sindromul parentalizării, implicarea într-o relație de cuplu cu același tip de bărbat ca mama sau bunica sau din contră, negăsirea unui partener stabil, tocmai pentru a nu repeta dramele femeilor din clan. Arborele genealogic este o mină de aur, este locul unde găsim programele inconștiente moștenite ce ne dirijează viața.

Însă odată ce persoana ia la cunoștință cauzele bolii sale, este foarte important să facă o schimbare radicală în viața sa, să ia decizii și să le pună în aplicare, să definească situațiile pe care nu mai este dispusă să le trăiască, să fie coerentă cu ceea ce simte, spune și face și să nu facă lucruri pe care nu și le dorește. Prin tot acest proces, persoana nu face altceva decât să se conecteze cu ea însăși, să învețe să se asculte și să învețe să se responsabilizeze de propria viață.

Metodologia BioNeuroEmoției nu este alternativă, ci complementară oricărui tratament curent pe care clientul îl face si nu presupune renunțarea la medicația și tratamentele alopate sau de alta natură.

O consultație prin metodologia BioNeuroEmoție are drept scop final aducerea clientului într-o stare de coerență emoțională, asta presupunând o participare conștientă și activă a acestuia. Tocmai această coerență emoțională determină ca tratamentul administrat să aibă un mai mare efect și totodată, se se ajungă la o stare generală de bine.

Comentarii

0 Comentarii