De când am descoperit Terapia Memoriilor prenatale, am început sa citesc din ce in ce mai multe materiale despre viața intrauterină si naștere, despre felul in care această perioadă ne influențează și reprezintă o mare cărămidă pusa la temelia personalității noastre. Totodată, este interesant de observat cum sistemul medical își pune serios amprenta în aceasta primă etapă a vieții noastre prin medicalizarea completă a nașterii sau, dimpotrivă, prin  susținerea nașterii naturale si oferirea protagonismului femeii în timpul nașterii. 

În articol este descris un proiect drag mie, implementat în Peru, ce a câștigat Concursul Regional de Bune Practici al Inițiativei Maternitate Sigură a Organizației Sănătății Panamerica (OPS) și a Organizatiei Mondiale a Sănătății prin susținerea nașterii naturale. 

 Această populație din zona andină din Peru  recuperează protagonismul  femeilor în timpul nașterii propriilor copii.

 Femeile din Curcampa nu ezită să nască în spitale. În această regiune din zona andină din Peru, au dispărut barierele dintre medicină și tradiție. Acum, femeile  refuză să nască acasă și își asumă cu eficacitate protagonismul în procesul de naștere a propriilor copii. Una din ele este Paulina, care, în plină furtună, a cerut ajutor familiei pentru că i-a fost întreruptă liniștea de durerile nașterii. Au fost nevoie doar de câteva minute pentru ca oamenii din localitate, cu ajutorul unei moașe, să caute un pat și să o transporte de-a lungul a două ore interminabile până la  cea mai apropiată maternitate.

 Odată ajunsă aici, Paulina a putut să se odihnească în casa pregătită pentru așteptare, un spațiu creat de medici pentru a determina femeile însărcinate să se simtă ca în propia lor casă. Această casă este prevăzută cu o bucătărie în care moașa pregătește mâncarea pentru Paulina, dar și câteva infuzii ce au fost folosite de femei de-a lungul anilor  pentru a avea energia necesară în timpul nașterii.

 Paulina a trecut în sala de nașteri. Dar nu a făcut-o singură. A fost însoțită de soțul ei, de mama ei, de moașă și de medic. În această sală, scaunul ginecologic are un rol secundar; Paulina se așează pe un scaun de lemn, fără a se dezbrăca, prinde o coardă ce atârnă din tavan și începe procesul nașterii. Soțul ei o îmbrățișează pe la spate, o ajută să împingă și să își controleze respirația.

De departe, această scenă pare un dans în care toți știu care le este rolul în jurul acestei femei însărcinate: moașa și medicul o ghidează pe Paulina în quechua, limba sa, mama sa îi dă să bea infuziile și soțul rămâne ferm lipit de spatele Paulinei până  după ce se naște bebelușul.

 Paulina reprezintă, pentru această zonă, un nou caz de naștere verticală cu adaptare interculturală ce s-a încheiat cu succes. În acest caz, s-au îmbinat înțelepciunea tradițională cu sprijinul medical.

 Rezultatul vorbește de la sine: un deceniu fără nici un caz de deces înregistrat în rândul mortalității materne din regiunea Churcampa. Înainte de a începe acest proiect, Ministerul Sănătății, în raportul numit Avansând spre o maternitate sigură, recunoștea că 3 din 10 femei își pierdeau viața în timpul sarcinii sau la naștere în această zonă andină. O cifră ce egala Peru cu regiuni din Asia și nordul Africii, unde Organizația Mondială a Sănătății (OMS) confirmă că în fiecare zi mor 800 de femei însărcinate.

 Acum această himeră este combătută la nivel local prin implementarea nașterii verticale în 15 centre de sănătate ce funcționează în Churcampa. După spusele doctorului Marco Antonio Bautista, la jumătatea anului 2004, doar 5, 8 % din femeile însărcinate veneau în aceste centre, dar în prezent, asistența depășește 70,3 %.

 “Naturalețea acestei nașteri reprezintă recucerirea unei practici milenare, aici toată viața femeile au născut în acest fel. Femeia însărcinată este protagonista în momentul nașterii, ea dirijează totul.  De-a lungul anilor, ne-au impus medicina și nașterea orizontală.” explică Marina, una din moașele ce lucrează în Churcampa de peste 40 de ani. Experiența sa însumează participarea la peste 300 de nașteri verticale.

 Această localitate cu case din chirpici, străzi în pantă, situată la 3000 de metri altitudine în estul țării Peru, cu o populație rurală și indigenă, s-a transformat într-un model de naștere cu adaptare interculturală pentru întreaga regiune, iar din ce în ce mai multe țări din lume preiau acest model. Diferite instituții internaționale au recunoscut Churcampa drept model mondial; programul a câștigat primul loc la un concurs internațional convocat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Acest proiect s-a impus în fața a 121 de alte experiențe provenite din 22 de țări din America, în Concursul Regional de Bune Practici al Inițiativei Maternitate Sigură a Organizației Sănătății Panamerica (OPS) și a OMS.

 Un progres ce Ministerul Sănătății din Peru a decis să îl aplice și în alte regiuni ale țării, unde încă mor în fiecare an în jur de 411 femei însărcinate. Printr-un decret, guvernul național a stabilit că toate centrele de sănătate trebuie să permită femeii însărcinate să nască în poziția în care ea cere.

 Începutul

 Această realitate diferă mult de acea pe care a trebuit să o înfrunte Rosa Paredes când a ajuns în Churcampa pentru a-și face practica ca și obstetrician în 1996. Doctorița nu uită duritatea de a vedea cum o mare parte dintre femeile însărcinate din regiune nu supraviețuiau nașterilor complicate. “ Femeile însărcinate respingeau idea de a veni la maternitate.  Preferau să nască în casă și multe din ele prezentau complicații și mureau fără dreptul de a fi consultate de un medic. Era o situație critică, această regiune era una dintre primele din țară cu un număr foarte ridicat al mortalității materne”, povestește ea.

 În acest context, doctorița a început să realizeze un studiu social pentru a cunoaște de ce femeile refuzau să vină la maternitate. Cu un grup de medici și asistențe a vizitat diferite regiuni până ce a obținut un singur răspuns : femeilor însărcinate le era frică pentru că ni li se respectau obiceiurile. “Femeile andine simțeau  că erau tratate cu violență în maternitate. Ele nu erau protagoniste de-a lungul nașterii, erau obligate să se dezbrace de hainele lor pentru a-și pune halatul steril, separate de familiile lor, erau obligate să utilizeze scaunul ginecologic, iar moașa nu participa deloc la naștere, ea fiind în această regiune  unica referință în ceea ce privește nașterea” relatează ea.

  Femeile andine simțeau că sunt tratate cu violență în maternitate. Nu erau protagonistele nașterii propriului copil.

 Cu aceste rezultate, Rosa Paredes și echipa medicală au început să caute noi strategii pentru a schimba modul de lucru cu femeile din regiune. La acest efort s-au unit organizații locale și spaniole cum e Fundația Iberoamericana pentru Dezvoltare, Agenția Spaniolă de Cooperare Internațională și Medicus Mundi.

 Fernando Carbone, coordonator la Medicus Mundi Peru a explicat că încă de la început, au colaborat cu membri local peruani, ce au promovat un dialog participativ între localnici. “Toți acești actori implicați în sănătatea maternă și perinatală și-au împărtășit cunoștințele și practica de zi cu zi, începând de la propriile credințe și cunoștințe ancestrale sau academice. Angajați ai sistemului de sănătate, dar și familiile și comunitatea ascultă cum trăiesc și cum se simt femeile în situațiile relaționate cu sarcina, nașterea, lăuzia și grija noului născut.”

 Plecând de la aceste informații, Rosa Paredes asigură ca s-a creat un plan de  acțiune pentru a implementa nașterea verticală în regiune. Primul pas a fost să creeze săli de naștere cu adaptare interculturală în maternitățile din Churcampa: pereți văruiți în culori calde, covoare din blană de oaie, un scaun de lemn, pături țesute de moașe și tradiționala coardă agățată de tavan pentru ca femeile să se susțină în timpul efortului nașterii.

 Medicus Mundi dezvăluie faptul că în procesul de naștere orizontală, intervenția medicală e aproape inexistentă. Această adaptare interculturală a apropiat femeile din comunitățile mai îndepărtate de centrele de sănătate. Programul include ca medicii să colaboreze cu moașele în monitorizarea femeilor însărcinate încă din prima lună. Totodată, comunitățile realizează acțiuni de sensibilizare asupra îngrijirii sarcinii prin intermediul conferințelor, pieselor de teatru și vizitelor personalizate la domiciliu.

 Acest program primește, în fiecare an, specialiști din domeniul medicinei din țări precum Statele Unite, Italia, Spania, Ecuador și Bolivia pentru a lua contact în mod direct cu experiența din Churcampa.

 Una din ele este Nerea Iriarte, studentă la asistență medicală la Universitatea Publică din Navarra  (UPNA), ce a trăit 3 luni de zile între Churcampa și Limă. Pentru ea, aceasta a fost o experiență ce i-a marcat  viața nu doar la nivel profesional, ci și la nivel personal.

 “Este o idee minunată ce se potrivește cu naturalul, dar mai ales, creează un climat perfect pentru femeile însărcinate. Lucrăm la felul  în care comunitatea se implică în sănătatea maternă infantilă, cum gestionează situațiile cu personalul medical și cum se îmbină cunoștințele. Cu câteva zile înainte de a pleca din Churcampa, am avut posibilitatea  să asistăm la o naștere  verticală, este un proces natural în care mama și bebelușul   devin protagonisti”, povestește Iriarte.

Ignacio Sánchez, de la Medicus Mundi Navarra, adaugă faptul că proiectul a pretins un model de sănătate publică maternă perinatală, ce generează o noua formă,  mai caldă și mai adecvată, de îngrijire a gravidelor de-a lungul întregii sarcini și a nou-născuților în procesul lor perinatal. “Aceasta strategie de sănătate maternă si perinatală a fost adoptată înca din 2008 de catre alte instituții de sănătate din țară, având în vedere că la nivel național s-au promulgat mai mult de zece norme relaționate cu sarcina, nașterea, lăuzia și îngrijirea noului-născut, bazate pe experiența din Churcampa.”

Este un proiect ce se extinde. Iar Rosa Paredes s-a transformat într-o ambasadoare a modelului pe întreg teritoriu național și internațional. Nu mai locuieste în Churcampa, dar continuă să lucreze pentru a reuni tradițiile din zona în care lucrează cu îngrijirea medicală. O susține o metodă cu rezultate.

Articolul original îl puteți găsi aici.

Sper ca acest articol sa ajungă la cât mai multe cadre medicale implicate în procesul nașterii unui nou suflet, pentru a respecta cât mai multe mămici și pentru a le oferi protagonismul pe care îl merită.