Ieri am avut o discuție interesantă cu o clientă, să-i spunem Ana, care intrase într-o cafenea pentru a comanda o cafea cu lapte. Era deja obosită după un traseu de 15 kilometri de mers pe jos și avea doar chef să se așeze și să se bucure de aroma unei cafele cu lapte. Insă până să ajungă la bar să comande, a fost împinsă de doua englezoaice care se grăbeau spre bar pentru a face același lucru: să își comande cafeaua. Pe Ana au apucat-o toți nervii căci nu mai era nimeni în cafenea în momentul în care intrase ea, deci, teoretic, se cuvenea să fie servită prima. S-a asezat pe scaun la bar, a ridicat mâna să îi atragă atenția chelnerului, dar până să deschidă gura să comande mult-asteptata cafea, a intrat pe ușa barului val-vârtej o portugheză care și-a comandat o apa, ignorând-o pe Ana care avea întâietate.
Ana nu știa cum să reacționeze, era plină de furie, nu îi venea să creadă că 3 femei s-au băgat în față, nerespectând-o nicicum pe ea, comportându-se toate ca și cum ea ar fi fost invizibilă. Frustrată și nervoasă, Ana a luat hotărârea să plece de acolo și să-și găsească o altă cafenea unde să-și bea în tihnă cafeaua căci era clar că în acel loc n-ar fi putut să facă asta. Zis si facut, pleacă de acolo, caută o altă cafenea, intră și se îndreaptă val-vârtej spre zona de servire și cere cu voce hotărâtă o cafea cu lapte rece. Barmanul începe să îi facă cafeaua imediat, însă, de undeva, din stânga, încep să se auda niște țipete îngrozitoare: Nu ți-e rusine? Chiar n-ai pic de respect! N-ai văzut că eram în fața ta? Ești o nesimțită care nu-i respectă nicicum pe cei care stau la rând! Toate aceste țipete erau adresate Anei, care, în goana ei dupa cea cafea cu lapte, n-a mai observat-o pe femeia care era în fața ei.
După tot acest eveniment, Ana a izbucnit în plâns, având un sentiment îngrozitor de respingere și jignire…însă când și-a revenit, și-a dat seama ca acea femeie a exprimat exact ceea ce a gândit ea față de toate acele persoane care s-au băgat în fața ei sa-și comande cafeaua. În plus, Ana a avut exact același comportament pe care îl judecase în urmă cu 10 minute. Mi-a spus că era de-a dreptul șocată când și-a dat seama de acest lucru.
Deși lucrurile par complicate, ele sunt, de fapt, foarte simple. Toate persoanele care apar în viața noastră o fac pentru a ne arăta ceva ce există deja în noi. Atât cei pe care-i iubim, cât și cei pe care-i respingem sunt OGLINZILE noastre. Da, exact, toate persoanele care fac și au facut parte din povestea ta le-ai adus în viața ta pentru a învăța ceva, în special de la acele persoane care te deranjează. Lecțiile învățate sunt multiple: să pui limite, să te valorizezi mai mult, să te respecți, să te accepți, să înveți că tu ești cea mai importantă persoana din viața ta și lista poate continua…
Dacă simțim respingere, dizgust față de anumite persoane este pentru ca acestea ne scot în evidență caracteristici ce le negăm în noi înșine. De exemplu, dacă simți o reacție puternic negativă față de cineva, poți fi sigur că tu și acea persoană aveți mult mai multe în comun decât v-ați dori: caracteristici comune, situații, comportamente, lipsuri, nevoi pe care nu ai vrut nicicum să le accepți. Și cu cât este mai insuportabil un comportament, o atitudine, cu atât reflectă mai mult propria atitudine, doar că este atât de adânc impregnată încât nu reușim să o mai observăm în noi înșine. Spun adesea că, din păcate, cum avem ochii orientați spre exterior, tendința este de a-i critica pe ceilalți, fără să ne analizăm pe noi înșine.
Anul trecut am descoperit un experiment foarte interesant făcut de cei de la Momondo, numit Călătoria Adn-ului, ce ne arată nu doar că nu suntem atât de diferiți precum ne place să credem, ci și faptul că manifestăm deseori o atitudine respingătoare față de informații ce se găsesc deja în noi. Găsiți video-ul tradus apăsând aici, chiar merită vizionat!
Analizează-ți cercul de persoane ce te înconjoară: ce anume te-a atras la acele persoane sau ce anume te deranjează la ele? Iți vei da seama că indiferent de ce anume te-a atras sau te-a deranjat, acele caracteristici erau prezente în tine. O întâlnire cu o persoană care te dizgustă constituie o mare oportunitate de a te cunoaște, de a te accepta pe tine însuți și de a începe să lucrezi, să îmbunătățești acea atitudine, dându-ți seama că datorită acelei persoane, ai recunoscut în tine ceva care te dizgustă. Tocmai de aceea, toate aceste oglinzi ale noastre pot fi considerate MAEȘTRII noștri, fără de care n-am putea intra atât de adânc în propriul inconștient.
Aud adeseori oameni care visează să stea într-un loc retras, undeva în munți, să poată să aibă parte de liniștea mult dorită. Insă nu-și dau seama că haosul pe care ei îl percep în exterior nu e altceva decât haosul propriului lor interior. Și din păcate, acolo, în acei munți retrași, fără astfel de maeștri prin preajmă, este foarte greu să ajungi să evoluezi.
Însă, după cum menționam și mai sus, aceste oglinzi scot, de cele mai multe ori, ceea ce există adânc impregnat în inconștientul nostru. Aveam o discuție, la un moment dat, cu cineva care are un partener foarte nervos și-mi spune că nu are cum să fie el oglinda ei pentru că ea își dorește liniște, armonie și pe deasupra, este și foarte liniștită. Bine, bine, dar asta e doar partea conștientă, zic. Căci dacă un astfel de bărbat a apărut în viața ei este pentru că în inconștientul ei există foarte multă devalorizare față de bărbat, iar de cele mai multe ori, intrând pe partea de transgenerațional, descoperi foarte multe cupluri în care bărbatul e cel nervos, poate autoritar, iar ea e cea supusă. O astfel de situație se repetă la nivel de arbore genealogic tocmai pentru ca tu de aici, din prezent, să poți aduce informația din inconștient în conștient, să o recunoști, să o accepți și să o eliberezi.
Bineînțeles că poți alege să continui ca și până acum, criticându-i pe ceilalți, dând vina pe ei, rămânând în acest rol de victimă, însă tendința lucrurilor nerecunoscute și neacceptate este să se repete la infinit, până când te vei decide să îți îndrepți privirea către interior, să observi care sunt programele și credințele limitative care rulează acolo.
Până la urmă, tu ești cel care hotărăște în care rol te simți mai confortabil: în cel de victimă sau în cel de responsabil al propriei tale vieți?
Dacă informația descoperită aici ți s-a părut utilă sau interesantă, fii generos și împartășește-o și cu ceilalți!
0 Comentarii