Pentru a înțelege mai bine terapia pe care o practic, v-am tradus un alt interviu cu Monique Presa, cea care m-a inițiat în tainele terapiei Memoriilor Prenatale. Monique este terapeută, președinta și fondatoarea Asociației Europene a Memoriilor Prenatale.
Fiică de emigranți în Franța, Monique Presa de la Fuente, născută la Paris în 1961, este cea care a adus în Spania Terapia Vieții intrauterine.
Întoarcerea la placentă pentru însănătoșire.
-Mi-am pierdut tatăl la 7 ani și mi-am dat seama foarte devreme că această legătură invizibilă de iubire continuă dincolo de planul fizic. Așa că în viața mea am lucrat mereu ajutând oameni, până când m-am întâlnit cu un medic oncolog ce mi-a schimbat viața.
-Cine?
-Claude Imbert, creatoarea Terapiei Vieții Intrauterine și autoarea cărții Viitorul se decide înainte de naștere (El futuro se decide antes de nacer). M-am format cu ea.
-Așadar, fătul are memorie?
-Bineînțeles. Embrionul și mai apoi, fătul percep mediul ce îi înconjoară cu mare precizie. De-a lungul gestației, bebelușul absoarbe emoțiile materne ca un burete.
-Și care sunt emoțiile care rănesc?
-A fi un bebeluș nedorit. Sau preferința părinților pentru un alt sex sau conceperea planificată pentru a salva relația părinților sau a fi în doliu pe timpul sarcinii sau absența comunicării între făt și mamă.
-Comunicare?
-Dacă mama este tristă, trebuie să îi explice bebelușului motivul, să îl facă să înțeleagă că tristețea nu are nicio legătură cu el.
-Se pare că dansul începe devreme….
-Toate aceste percepții generează o memorie emoțională în făt ce trebuie să se restructureze. Traumele adulților apar condiționate de viața intrauterină și aici ne referim la predilecția noastră spre iubire sau spre singurătate, spre succes sau înfrângere, spre a avea o stare de sănătate sau de boală.
-Un exemplu concret?
-A venit la mine in terapie o doamnă disperată pentru că fiica ei de 15 ani fuma foarte mult și în plus, a descoperit sticle de alcool în camera ei. Am început să investigăm.
-Și?
-Am descoperit că de-a lungul întregii gestații, tatăl doamnei, bunicul fetei, a fost internat în spital din cauza unei ciroze. Și mama mergea în fiecare zi să îl viziteze la spital. Fătul a trăit tot acest proces de acompaniere a mamei și apoi, procesul de doliu.
-S-a însănătoșit?
-Da. Când a realizat că acel lucru nu îi aparținea, și-a reluat viața și acum studiază Istoria Artelor. În realitate, multe stări de anxietate, de angoasă, depresii provin din acest stadiu de dezvoltare. De exemplu, adult fiind, ai tot ce îți trebuie, și totuși simți un gol, o tristețe ce nu știi de unde îți vine. Una din amprentele cele mai dureroase este pierderea unui geamăn.
-Un geamăn? Poți da mai multe detalii?
-Sute de pacienți ce prezintă o stare de neliniște permanentă sunt purtătorii unei amprente gemelare într-o proporție de 80%. Este vorba de gemeni a căror dezvoltare este întreruptă foarte devreme. Chiar dacă este vorba de câteva ore sau de câteva zile, există deja o acompaniere și rămâne impregnată memoria de a fi fost doi în momentul conceperii.
-Senzația de a avea un gol.
–Sunt persoane ce cumpără câteodată la dublu sau sunt foarte repetitive. Dar mai ales, se observă în căutarea lor continuă a unui suflet-pereche, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de relații de prietenie.
-Există vreun remediu pentru așa ceva?
-Da. Soluția constă în a lua la cunoștință că starea de angoasă îi aparține mamei și nu bebelușului. Trebuie disociat. Terapia folosește sofrologia, prin intermediul căreia clientul ajunge la o stare de semiconștiință ce permite pacientului să se reîntâlnească cu aceste amintiri dureroase.
-Ce sfat le-ați da femeilor însărcinate?
-Să vorbească cu bebelușul, să îi explice totul. Să vorbească mereu cu el.
Așadar, felul în care experimentăm această primă etapă din viața noastră ne poate influența viața noastră adultă, însă prin intermediul terapiei Memoriilor Prenatale puteți scrie un alt început al vieții voastre.
Articolul original poate fi găsit aici.
Nasol !
Cum ii pot eu explica copilului meu, care accepta f greu adultii, ca acest comporatamen al lui are legatura cu starea mea din perioada sarcinii. Simteam nevoia sa fiu singura si nu vroiam sa aceept anumite persoane, adulte fiind.
Buna, Iulia, poti vorbi cu el si sa ii explici exact trairile si nevoile tale din perioada in care erai insarcinata cu el. Ii poti spune, de asemenea, ca acel comportament pe care el il are fata de adulti nu ii apartine. Poti juca un joc cu el, spunandu-i, de exemplu, sa creeze ceva din plastilina care sa reprezinte exact comportamentul sau fata de adulti, starea pe care el o are atunci cand e in preajma adultilor. Dupa aceea, spune-i sa ti-o ofere in dar, zicandu-ti ca acea stare, comportament iti apartine, nu este al lui. Acelasi lucru se poate face cu un desen. Pe o foaie de hartie poate desena aceasta stare. Odata terminat desenul, poate sa umfle un balon si de ata acestuia poate lega respectivul desen. Ideal ar fi sa fie un balon cu heliu, ca sa se poata inalta spre cer. Cand e pregatit, spune-i sa dea drumul balonului si sa isi dea seama ca acel comportament nu ii mai apartine.
Bună ziua, nici nu știu cum să încep. …articolul m-a făcut sa-mi amintesc perioada în care am fost însărcinată. Nu a fost deloc o perioada liniștită pentru mine , acum fac o paralelă cu tot ce tine de fiica mea și realizez ca trăire mele din aceea perioadă au afectat-o. Ce as putea face sa o descărc de tot ce nu îi aparține? Vreau sa aibă o viață frumoasă și armonioasă.
Buna, Veronica, raspunsul dat Iuliei este valabil si pentru fiica ta. Povesteste-i starile tale, emotiile pe care tu le-ai avut de-a lungul sarcinii cu ea, fii cat mai sincera cu ea. Dintr-un simt prea mare de protectie fata de copii, exista tendinta de a le ascunde adevarul legat de venirea lor pe lume. Din pacate, astfel de secrete marcheaza viata emotionala si chiar fizica a acelor copii.