Ne decidem viitorul înainte de a ne naște?

de Raluca Rotaru | Distribuie acest articol:
memorii prenatale

Pentru astăzi v-am tradus un interviu cu cea care mi-a fost profesoară în descifrarea tainelor terapiei Memoriilor Prenatale, Monique Presa, cea care ne va răspunde la întrebarea “Ne decidem viitorul înainte de a ne naște?”.  Îți mulțumesc, Monique, pentru această frumoasă călătorie. 

Viața începe cu mult înainte de a ne naște, iar experiențele avute în uterul mamei au o mare influență asupra viitorului nostru. Monique Presa De La Fuente, Președinta  Asociației Europene a Memoriilor Prenatale, ne  vorbește despre acest aspect.

Ne-am dori să ne explici în câteva cuvinte, pentru cititorii noștri, în ce constă “Memoriile Prenatale”. Cum a apărut acest concept?

Conceptul memoriilor  prenatale a fost dezvoltat  de Claude Imbert plecând de la o experiență personală. În timpul unei vizualizări, a avut amintiri legate de viața sa trăită în uterul mamei.

După cercetări îndelungate, practică profesională și reflecție personală, a ajuns la concluzia  existenței unor “percepții” în etapa prenatală, chiar  înainte de dezvoltarea simțurilor.

Un embrion sau fetus își poate aduce aminte?

Noi considerăm că embrionul nu doar ca își poate aminti sentimente și emoții generate de experiențele din mediul său intrauterin și ceea ce se întâmplă în exteriorul acestui mediu, ci are înrădăcinate și credințe moștenite de la propriul său  arbore genealogic, care  îl influențează în interpretarea “realității” percepute atât în uter, cât și în afara lui. Astfel, putem găsi oameni care în vizualizările lor, își aduc aminte-emoțional vorbind- experiențe din primele zile de viață, cum ar fi pierderea unei celule gemene care nu a ajuns să se dezvolte.

Aceste amintiri ne pot  influența cu adevarat viețile?

Influența acestor amintiri este de necontestat atunci când persoana reușește să facă legătura între ceea ce s-a întâmplat în viața intrauterină și ceea ce se întâmplă în viața sa curentă. Mai concret, modelele noastre de relație cu noi înșine și cu ceilalți sunt o simpla reproducere a schemelor de relații deja stabilite în experiența  concepției, a vieții intrauterine și a nașterii.  Acest lucru este atât de precis încât, putem întâlni, de exemplu, situația  când există o preferință pentru sexul copilului și se  naște un copil de sex  opus celui dorit;-acest fapt  poate influența  persoana respectivă să-și alege un anumit tip de muncă  pentru a satisface dorințele conștiente sau inconștiente ale părinților săi. De exemplu, o femeie care a decis să aleagă o profesie asociată social sexului masculin,  devenind astfel  zidar, deoarece tatăl său a dorit sa aibă un fiu.

Un alt exemplu care demonstrează cum experiențele din viața intrauterină afectează persoana este cazul pierderii unui geamăn, aceasta producând o căutare constanta însoțită de un sentiment profund de vid interior și de o stare de melancolie permanentă …  inconștient, persoana va suferi  în mod constant pentru că nu a trecut printr-un proces de doliu fată de această primă pierdere din uterul matern.

Este binecunoscut faptul că,  pe parcursul sarcinii, stresul mamei afectează creșterea embrionului, dar doresc să subliniez faptul că bebelușul înregistrează atât stresul matern, cât și  stresul patern și nu doar ca un răspuns fiziologic- ,ci asociind experiența la stimulii ce declanșează  această situație stresantă. Acesta este cazul unui cuplu care nu are un loc de muncă în timpul gestației bebelușului  lor, iar apoi,  acest copil are dificultăți la vârsta adultă în a-și găsi un loc de muncă.

Ce le-ai spune viitorilor părinți despre acest lucru?

Le-aș spune că o viață prenatală și o naștere armonioasă determină structura viitoarei personalități a copilului  și că terapia bazată pe memoriile prenatale i-ar ajuta pe părinți să contribuie în mod direct la dezvoltarea pozitivă a acestei structuri.

Cum pot fi ajutați oamenii  folosind acest concept?

Însoțindu-i pentru a se conecta cu viața lor intrauterină, mai precis,  cu conștiința lor de embrion, care pune mult mai puține bariere in procesul de transformare pozitivă a conflictelor, deoarece are loc înainte de formarea personalității. Acest lucru se face reimprimând sau modificând memoria celulară, schimbând convingerile lor limitate, care provin deja din această etapă, cu scopul de a transforma prezentul și viitorul acestora.

Terapia Memoriilor Prenatale utilizează în acest scop diferite tehnici, cum ar fi Noua Sofrologie, NLP (Programarea Neuro-Lingvistică), Analiza Tranzacțională și Deprogramarea Biologică.

Cât timp durează această terapie?

Această metodă este considerată o terapie scurtă (9 luni), care poate varia în funcție de fiecare caz. Este un tip de psihoterapie care se concentrează în principiu pe schimbările pe care persoana dorește să le realizeze prin terapie, și nu atât de mult pe problema sau problemele ce au determinat-o să caute ajutor. Abordarea este axată pe revizuirea memoriilor prenatale pentru a aduce modificări prezentului și viitorului. Terapeutul consideră că schimbarea este constantă și însoțește persoana-care are o atitudine activa în procesul de schimbare-pentru a construi o viziune concretă a viitorului dorit pentru ea însăși.

Cui i-ai sugera sa facă acest tip de terapie?

Această terapie este recomandată oricărei persoane care vrea să-și vindece conflictele profunde și de durată și o sugerăm în special in cazurile nașterilor dificile cu forceps, cezariană, viitorilor părinți, fecundării in vitro, în cazul sindromului geamănului dispărut, etc.

Care sunt problemele care le prezintă, de obicei, oamenii ce vin la acest tip de terapie?

Depresie, stima de sine scăzută, pierderea unui geamăn, conflicte cu partenerul, aflarea intr-un proces de doliu, boală, dorința de a se dezvolta personal, sentimentul de vinovăție, dificultăți de muncă, etc.

Vă mulțumesc pentru colaborare.

Articolul original poate fi găsit aici.

Pe aceeași temă:

Despre Raluca Rotaru

Raluca Rotaru
Latest posts by Raluca Rotaru (see all)

12.11.2016 at 12:57 | Distribuie acest articol:

Vezi comentariile
Citește și

error: Continut protejat - Copyright ralucarotaru.ro