Preferința față de un alt sex: a fi sau a nu fi fată?

Fiecare lucru este purtătorul unui proiect şi exprimă un sens. Iar acest lucru e valabil şi pentru un copil nou-născut. El va trece printr-o fază imaterială, ce reprezintă un proiect conştient şi inconştient al creatorilor săi, părinţii biologici. Apoi, el va trece prin faza materială, etapă în care va exprima sensul pentru care a fost creat. Proiectul fiecărui copil derivă, adesea, din istoria inconştientă sau ascunsă a familiei sale.

Așadar, proiectul de sens este informaţia conştientă si inconştientă ce am primit-o de la concepţie, este ceea ce părinţii noştri au gândit şi au dorit, inconştient, în momentul conceperii noastre, dar şi viaţa noastră intrauterină şi primul nostru an de viaţă. Rămânem legaţi de-a lungul vieţii noastre de această informaţie până ce devenim conştienţi, o recunoaştem şi ne eliberăm. Printre proiectele de sens des întâlnite ca și terapeută se află și cel de ate naște cu sexul nedorit de părinți.

In acest grup intră toate persoanele ai căror părinți și-au dorit să fie de un alt sex. Și sunt foarte mulți! Datorită ecografului, amprenta emoțională a respingerii este mai diminuată în prezent, spre deosebire de vremurile trecute în care nu exista ecograf, iar părinții aflau abia la naștere sexul copilului.

Imediat cum unul din părinți sau amândoi au o preferință pentru un alt sex, copilul începe să se impregneze cu sentimente de vină, de neliniște și de tristețe; tocmai de aceea este important ca această perioadă să fie cât mai scurtă.

In trecut, fătul se înfrunta de-a lungul întregii sale vieți intrauterine cu manifestarea preferinței față de un anumit sex a părinților. Purta cu el povara respingerii, a îndoielii, a indeciziilor din lunile precedente, asociată cu o frică foarte mare de a ieși din burta mamei. Aceste frici față de reacția si decepția părinților îi anulează încrederea în el însuși si în propria lui valoare si împiedica dezvoltarea forțelor necesare pentru a trăi in armonie. Toate acestea se manifestă apoi în copil, în adolescent și apoi în adult. De fiecare dată când persoana își dorește să inițieze vreo acțiune, se reactivează inconștient acest prim contact cu lumea exterioara, înscriind astfel scenarii de eșec de-a lungul vieții sale. In multe cazuri, aceste persoane nu se simt recunoscute pentru ceea ce sunt si au senzația ca pentru a fi iubite, pentru a fi văzute, pentru a fi acceptate, trebuie să se manifeste conform preferințelor părinților. Pot avea mari probleme de stimă de sine, aflându-se în situația de a face mai mereu ceea ce vor ceilalți, pentru a se simți, în acest fel, acceptați.

Totodată, o astfel de amprentă a preferinței față de un anumit sex determină modificări ale comportamentului de genul efeminarea unui băiat sau masculinizarea unei fete doar pentru a le face pe plac părinților care și-au dorit o fată, respectiv un băiat. Este adevărat că toți avem o parte masculină și o parte feminină, dar dacă ești fată și atunci când te-ai născut, părinții și-ar fi dorit un băiat, există o mare posibilitate să fii o fată cu partea masculină mai dezvoltată decât în mod normal. Credința care te va ghida la nivel inconștient este următoarea: dacă părinții mei își doreau un băiat, eu simt că pentru a mă iubi și pentru a mă accepta, trebuie să mă masculinizez.Gradul de efeminare sau masculinizare este direct proporțional cu intensitatea dorinței părinților de a prefera un anumit sex pentru copil.

Exemplu de masculinizare a unei fetițe: Am avut ocazia să observ de-a lungul a câtorva ani efectele unei astfel de preferințe de sex a unor părinți. În aparență, amândoi erau fericiți pentru că ea era, în sfârșit, însărcinată. Când i-am întrebat daca au vreo preferință, dacă vor un băiat sau o fată, amândoi mi-au spus: Băiat! Vreau să îl fac fotbalist, zice tatăl. Dupa câteva luni, în urma ecografiei, au aflat ca vor avea o fată. El era trist de parcă i se înecaseră toate corăbiile, ea era tristă că nu îi putea oferi soțului copilul mult dorit. Tot mai sperau într-o „minune”, că poate s-a înșelat doctorul, poate n-a văzut cum trebuie….Tatăl și-a menținut această speranță până în momentul nașterii. Când fata a început să crească, a refuzat din start păpușile, rochițele, vroia din magazine doar mașinuțe, pantalonași si….mingi de fotbal. Totodată, era mereu tunsă băiețește pentru că nu suporta părul lung ca fetițele! Normal, la nivel inconștient își dorea o acceptare din partea mamei, dar mai ales din partea tatălui.

Deci iată că urmările preferinței față de un anumit sex a părinților pot fi ușor observate în comportamentul celor mici.

Exemplu de efeminare a unui băiat:Acum câteva luni am participat la o înmormântare și acolo am intrat în discuție cu o doamnă mai în vârstă, care mi-a mărturisit ca are doi băieți, unul care este plecat în străinătate, cu care nu prea ține legătura și unul care locuiește în același oraș cu ea și care are mare grijă de ea. Ii spală, îi calcă, îi face de mâncare, îi face curat, ce mai, e fiul perfect! Când am auzit toate astea, o întreb: Când ați fost însărcinată cu el v-ați dorit fată?La care ea imi răspunde: O da, am crezut 9 luni de zile că voi avea o fată, că pe vremea aia nu erau ecografii. Cât era mic, l-am ținut cu părul lung….ei, dar acum nu-mi pare rau că e tot băiat, ca cel mare, că e tare mămos cu mine. Exact ca o fată!

Cum majoritatea clienților cu care lucrez sunt de sex feminin, am putut observa ca preferința pentru un anumit sex a părinților le determină pe acestea să-și respingă feminitatea, să se îmbrace în haine sport sau mai mult bărbătești, motivând că fustele și rochiile nu le avantajează, își poartă părul scurt, tuns băiețește, bluze largi pentru a nu li se vedea sânii. In ceea ce privește ritualul de înfrumusețare de epilat, machiat, pensat, făcut unghiile, acesta reprezintă un adevărat calvar pentru ele.

Însă tot în aceasta categorie pot intra cu ușurință și cele care se află la extrema cealaltă, care vizitează foarte des saloanele cosmetice și cele ale medicilor esteticieni. Sunt persoane care își afișează ostentativ feminitatea, transmițându-ți mai tot timpul mesajul: Mă vezi? Tot de la o amprentă inițială a respingerii feminității pleacă, nefiind mulțumite nicicum de ele, găsind mereu câte ceva să îmbunătățească la propriile persoane, fizic vorbind. In fond, este vorba de aceeași credință: nu sunt conform așteptărilor părinților. In spatele oricărui exces se află o amprentă emoțională adânc impregnată.

Cu aceeași amprentă a respingerii feminității am întâlnit femei supraponderale tocmai dintr-o anumita nevoie de protecție, completată totodată cu nevoia de a-și ascunde feminitatea, de a nu fi văzute cum sunt cu adevărat.

O altă manifestare a respingerii feminității o reprezintă adesea durerile de menstruație foarte mari, care le aduc aminte femeilor, în fiecare lună, de durerea emoțională inconștientă că nu sunt băieți.

Ioana are 45 de ani si a preferat toată viața pantalonii, încălțămintea fără toc și bluzele largi. Că sunt mai comode,zice ea. Și-a purtat părul tuns scurt, băiețeste, mai ales în prima parte a vieții. O întreb dacă părinții și-au dorit un băiat. Da, amândoi și-au dorit, dar mai ales tata. Când eram mică, mă numea băiatu’ lu’ tata.Dorința de a fi acceptată de părinți, dar mai ales de tată a condus-o, inclusiv, în a-și „alege” aceeași meserie ca a tatălui, într-o ramură foarte tehnică din domeniul mecanicii, ajungând să lucreze fix în aceeași fabrică unde a lucrat tatăl ei. Dupa mulți ani de neacceptare a ritualului înfrumusețării, Ioana a început să se machieze, să aibă mai multă grijă de ea. Este foarte interesantă reacția soțului și a copilului, care îi spuneau mai tot timpul: arăți ca o maimuță! În aparență, și ei respingeau această formă de manifestare a feminității, dar, de fapt, nu reprezenta altceva decât proiecția în exterior a programului inconștient al Ioanei de respingere a propriei feminități.

Așadar, aceasta respingere adânc întipărită la nivel inconștient determină inclusiv „alegerea” meseriei în viața de zi cu zi; există foarte multe femei ce practică meserii din domeniul tehnic doar pentru că visul tatălui era sa aibă un băiat care să fie inginer, la fel cum există și foarte mulți bărbați care practică meserii „mai feminine” doar pentru a-i face pe plac mamei care și-a dorit din tot sufletul o fată. Nu e nici bine, nu e nici rău, nu facem astfel de judecăți de valoare, doar că mulți dintre aceștia ajung să fie frustrați cu meseria pe care o au tocmai pentru că nu-i reprezintă, nu este ceea ce îi face pe ei fericiți, ci ceea ce îi face pe părinții lor fericiți. Fiind încă prinși în capcana fidelității familiale invizibile față de clan, nu își permit să descopere ce și-ar dori ei să facă, ce și-ar dori ei să practice ca și meserie. Rămân fideli familiei la nivel inconștient, cu speranța că în acest fel vor fi acceptați, asa cum nu s-a întâmplat încă de la începutul concepției lor.

Și nu, nu nu susțin ideea că anumite meserii ar trebui să fie doar pentru femei sau doar pentru barbati; mă refer la faptul ca inconștientul nostru colectiv este deja impregnat cu informații legate de sarcinile si comportamentele ce le-au manifestat de-a lungul istoriei mai mult bărbații decât femeile sau viceversa.

O parte din aceste persoane născute cu sexul nedorit de părinți „aleg” să fie homosexuali, crezând ca astfel dorința lor de a fi de sex opus se va împlini.

Maria Luisa Becerra subliniază un alt aspect al preferinței de sex, afirmând faptul că în multe cazuri, persoanele născute cu « sexul »greșit se gândesc că sexualitatea lor îi separă de iubire. Ca și manifestări ale acestor credințe limitative, aceste persoane pot să caute dragoste, iubire, si nu sex, sau, din contra, să își ofere sexul pentru ca ceilalți să vadă ca sunt super-bune, ajungând astfel să fie iubite. Dar până când aceste persoane nu vor ajunge la originea amprentei emoționale a respingerii și nu o vor trata cu multă înțelegere și iubire, nu vor putea uni sexul și iubirea.

Există mult mai multe femei –care, în general, sunt mult mai respinse decât bărbații din cauza sexualității lor –care suferă pentru ca au crezut că vor agăța sau vor prinde bărbatul ce îl iubesc prin intermediul sexualității lor. Ceea ce se întâmplă este că își proiectează tatăl, care le-au dezaprobat imediat ce s-au născut, asupra acestui bărbat, într-o încercare disperata de a-i zice: Uite, uite cât e de bună sexualitatea mea! Nu ar fi de mirare ca acel bărbat sa aibă o altă pereche; ar fi ceva foarte asemănător cu situația sa natală și ar fi relaționat în mod direct cu patronul de incest reprimat.

Copilul cu sexul dorit

Curios, au conflicte asemănătoare cu grupul anterior. Fiecare ființă umană vrea să fie iubită pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce face sau pentru ceea ce are. Persoanele născute cu sexul mult dorit de către părinții lor cred că sexualitatea îi separă de adevărata lor dragoste; adesea, aceste persoane au o furie ascunsă la nivel inconștient deoarece cred că părinții lor îi iubesc doar pentru sexul lor.

A dori un copil pentru sexul ce îl are este o condiție, iar dragostea este necondiționată.

Cum personal nu am lucrat cu un astfel de caz, de copil născut cu sexul mult dorit de către părinți, vă traduc un caz întâlnit în cartea Ne naștem pentru a triumfa (Nacimos para triumfar)a Mariei Luisa Becerra:

Imi amintesc de cazul unu om foarte frumos cu probleme de impotență sexuala. Era singurul băiat și fiul cel mai mic, dupa șase fiice. Era un copil foarte dorit pentru genitalele sale masculine. Pentru acest motiv, într-o manieră inconștientă, era foarte furios, iar reacția sa a fost impotența la nivel sexual. Este o formă de a se asigura de dragostea celor din jur pentru ceea ce este si nu pentru sexul său. A trebuit să miște multă energie până să reușească să obțină plăcere în viața sa sexuală.

Daca sunteți în postura de părinte cu un copil de câțiva ani față de care ati avut o altă preferință, îi puteți spune adevărul; reamintiți-i totodată toate beneficiile pe care le-ați descoperit odată cu prezența băiatului sau a fetei în viața dumneavoastră. Repetați-le cât de mult puteți că îl iubiți sau că o iubiți asa cum este, că îl acceptați sau că o acceptați asa cum este, nedorindu-vă să fie diferit sau diferită.

Ca si adult, prin terapia Memoriilor Prenatale se poate ajunge exact la aceasta amprentă inițială a respingerii, atât ca mamă care a avut o preferință pentru un anumit sex pentru copil, cât si in postura de adult care a înregistrat o astfel de amprentă emoțională în viața sa intrauterină. Terapia caută beneficiile unei astfel de amprente, luându-se astfel la cunoștință resursele provenite dintr-o astfel de situație, schimbând întru totul perspectiva clientului asupra propriei vieți.